Schițe din Viață

Afară ninge

2012-01-25T00:26:00.000+02:00

Michael Hoppe - The Unforgetting Heart

Asculta mai multe audio instrumentala

Afară ninge

de Adrian Mangu

afară ninge şi tu te faci că plouă...
avem suflete reci şi ne e frică,
de fericire şi de neaua caldă,
ce vor cu disperare să ne prindă.

afară ninge şi peste noi tăcerea
apasă sec şi palid ne apasă,
avem atât de multe să ne spunem,
cu toate astea...ce linişte e-n casă

afară ninge,iar noi stăm spate-n spate,
eu privesc estul,iar tu spre vest priveşti,
doar lacrimile ţin aceleaşi ritmuri,
cerşind cu disperare dulci poveşti!

am scris acum cu suflet pe hârtie,
cum tu transformi zăpada mea în roua,
mă uit la ceas,a mai trecut o noapte,
afară nu mai ninge,acum plouă...

IESI AFARA,JAVRA ORDINARA!

2012-01-14T14:15:00.000+02:00

JOS CU DICTATORU!

Altfel - AdiMangu - Ianuarie 2012(Trance party)

2012-01-04T21:53:00.002+02:00

AdiMangu - Ianuarie 2012 by adrian-mangu1

Confesiune - Scrisoare unui bun prieten

2011-12-31T18:06:00.001+02:00

Pana aici ne-a fost,prietene! Drumurile noastre se vor desparti. Eu voi tine aceasta cale prfuita,iar tu...tu,nu stiu ce vei face in continuare. Te voi purta in suflet. E inevitabil . Am imparit multe. Am primit,am luptat,am daruit,am castigat,am si pierdut,dar ce mai conteaza? Au trecut toate!

Sunt fericit ca ne-am fost unul altuia! Nu stiu daca am reusit sa mutam muntii din loc,nu stiu daca am redesenat granitele,nu stiu daca am reusit sa schimbam destine,nici macar destinul meu nu stiu daca am reusit s-a il schimbam,dar totul a fost minunat si asa cum a trebuit!

Daca stau si ma gandesc,tu mi-ai oferit inceputul si puterea de a merge mai departe. Mi-ai oferit ganduri frumoase,idei marete si orizonturi largi. Poate ca nu am trait, impreuna, la cea mai mare intensitate,dar mi-ai oferit linistea,pacea interioara si speranta.

Mi-ai fost si eu ti-am fost…asa cum am stiut eu mai bine. Stiu ca am facut multe greseli si nu voi pune placa aia oribila cu “toti gresim”,nu ar avea nici un rost,dar impreuna am trecut peste toate.

Am facut o echipa bunicica,nu? Ma simt onorat,ca am avut prilejul sa lupt cot la cot cu tine. Ai fost un camarad pe cinste! Iti multumesc…stii ce?...as vrea sa iti pot spune lucruri marete,lucruri care sa te impresioneze,care sa te faca sa lacrimezi,dar un simplu multumesc e tot ce ma pricep a-ti spune. Promit sa nu abandonez lupta pe care am pornit-o impreuna si ma voi gandi mereu la tine!

Cu bine,dragul meu 2011

Iar voi, dragi prieteni,sper sa imi ramaneti aproape,ca impreuna sa insiram versuri, muzica, imagini, clipe frumoase,bucurii si ce o mai vrea Al` de Sus , in anu` care vine

La multi ani!

Prieten drag

2011-12-27T22:30:00.004+02:00

Prieten drag

de Adrian Mangu

prieten drag, să ridicăm paharul!
să bem din cupa suferinţei pân la fund...
şi nimeni sa nu ne ştie-n veci amarul,
atât cât vom trăi pe-acest pământ.

suntem prieteni şi crezul ni-i comun,
călcăm pe compromis si falsitate,
simţim la fel si ştii ce vreau să spun,
iar intre noi nu-i loc de răutate!

prieteni noi vom fi intr-o vecie
şi vom lupta cu cei ce ne urăsc!
eşti soarele ce mi se-ntâmplă mie,
mi-eşti camarad şi pururi te iubesc!

dar ce să faci când viaţa nu te iartă?
când planurile ei nu-s cum ai vrea...
nu îi poţi spune cum trebuie să-mparta,
orice i-ai cere, primeşti doar ce vrea ea...

prieten drag...ridic astazi paharul,
rugându-mă-n genunchi la crucea ta...
cât de amar îmi este-acum amarul,
când nu mai eşti,aici,in preajma mea...

(IN MEMORIAM Tixi Manea Catalin)

Cand ingerii sufera- povestea lui Stefan Gabriel

2011-12-22T14:22:00.001+02:00

Nimic nu e perfect pe lumea asta! Din pacate problemele se tin scai de toata lumea si pare ca niciodata nu poti scapa de inevitabilele griji,necazuri,lipsuri si tristeti. Nu avem ce face si trebuie sa mergem mai departe,sa trecem peste toate,sperand ca intr-o minunata zi, minunatul soare va rasari si pe minunata noastra strada.

E bine sa stii ca ai prieteni care sa te ajute,famile care sa iti fie aproape si prieteni carora sa le pese,numai ca de foarte multe ori uitam de reciprocitate,uitam sa si oferim si sa fim oameni pentru oameni. Azi nu iti cer nimic!

Azi vreau doar sa stii ca un ingeras sufera! Ce vei face in cele ce urmeaza...e decizia ta! te poti indrepta catre "X-ul" din dreapta sus,bociferand pentru timpul pe care l-ai pierdut parcurgand aceste randuri sau o sa te faci ca nu ai inteles nimic sau poate te grabesti sau poate ca ai destule probleme pe cap si una in plus te-ar dezarma si mai tare. Nu e nimic daca vei hotara sa pleci de pe aceasta pagina! Eu iti voi multumi pentru timpul acordat si iti voi ura Sarbatori Fericite pline de sanatate!

Sa inteleg ca inca mai esti aici... Ma bucur enorm! Te voi lasa in cele ce urmeaza in compania micutului Stefan Gabriel...are atat de multe sa iti povesteasca...

«Mă numesc Ştefan Gabriel şi am împlinit 2 anişori. Venirea mea pe lume a fost foarte aşteptată, însă totul a decurs destul de rău. Pentru mami naşterea a fost una foarte grea, iar eu a trebuit să respir prin intermediul aparatelor; am rămas blocat între oasele bazinului lui mami şi am stat destul de mult timp fără oxigen, lucru care mi-a afectat grav creieraşul. Ca să pot fi scos a fost nevoie de cezariană, dar imaginaţi-vă ce greu a fost din moment ce eu eram ieşit cu un sfert de cap!! După trei săptămâni de stat în maternitate am reuşit să plecăm acasă. Am dormit o noapte în pătuţul meu; mi-ar fi plăcut să fie aşa mereu, să fac nani şi să mă joc. Dar din păcate, a doua zi s-a constatat că aveam temperatura de 34ºC şi acesta a fost doar începutul marii mele dureri. Am plecat imediat la spital în speranţa că vom ajunge la specialişti pentru a depista problema. La Bucureşti au urmat o serie de investigaţii şi vizite la neurologi, din care am aflat că suferinţa la naştere a fost severă şi că momentan nu ne pot da nici un tratament. […]

Ulterior am descoperit centrul de recuperare neuromotorie şi am înţeles că trebuie foarte multă kinetoterapie. După 5 luni mami a reusit să mă programeze la RMN, la indicaţia neurologului, pentru a vedea exact unde este problema. […]

A venit şi ziua RMN-ului, nu una fericită pentru părinţii mei, pentru că atunci am primit vestea cutremurătoare: “materia albă a creierului mare este lichefiată aproape în totalitate”. După spusele neurologului lichidul a înlocuit creierul şi nu se mai poate face nimic chirurgical, nici măcar transplantul de celule stem. Mami şi tati nu au vrut să renunţe şi au continuat să mă ducă la şedinţe de kinetoterapie, internări lunare la Bucureşti la centrul de recuperare şi exerciţii permanente acasă. O perioadă îndelungată am mers la Bacău pentru şedinţele de kinetoterapie; mergeam de două ori pe săptămână, însă nu era suficient pentru starea mea de sănătate. Aveam nevoie de mai multe şedinţe şi faptul că trebuia să ne deplasăm la 60 km distanţă de Adjud îi impiedica pe părinţii mei să meargă mai des la kinetoterapie. Dumnezeu le-a răspuns la rugăciuni şi au reuşit să găsească un kinetoterapeut în Adjud. Acum fac kinetoterapie de 4 ori pe săptămână (trei şedinţe la domiciliu şi una la Bacău) şi mami vă poate spune că au apărut schimbări vizibile. […] Acum se luptă să-mi ia un cărucior adaptat nevoilor mele, dar ce au găsit costă 2000 lei, bani pe care momentan nu îi au. De când m-am născut luptă pentru mine şi pentru a-mi oferi o viaţă bună, una în care să mă pot descurca singurel şi una în care să mă pot integra…Vă rog din tot sufletul meu mic : AJUTAŢI-I!!!»

http://www.facebook.com/photo.php?v=263283757039293 (aici mami îmi dă să pap,e un mic filmuleţ cu mine)

Cei care vor să doneze cât de puţin pentru ca micuţul Ştefan Gabriel să poată beneficia de un cărucior special au mai jos datele necesare:

BancPost RO64BPOS40106968516RON02 SZEITZ BOGDAN MIHAIL

BancPost RO29BPOS40107601020EUR01 SZEITZ ROXANA- MARIA (BIC sau SWIFT: BPOSROBU)

Str. Siret, Bl. 75, ap. 4, et. 1, Loc. Adjud, jud. Vrancea, 0741214905

Schita 19 - Viata si ideea

2011-12-16T13:07:00.000+02:00

Chiar nu stiu cum sa incep. Ma folosesc de acest cliseu umil,doar pentru a trage putin de timp,pentru a reusi sa-mi pun ideile in ordine.

As incepe cu acest amalgam de sentimente si trairi numit generic viata. As spune ca imi pare rau pentru fiecare zi ce a trecut si ma doare ca ziua ce va veni,va fi doar o zi ce inca nu a trecut. Ne amestecam printre ganduri si idei,ne ascundem de noi si de ceilalti si ne complicam existenta inutil.

Ce oare o fi viata si de ce sa incercam sa filozofam pe seama ei?

Pentru a intelege un tot,mai intai trebuie sa intelegi partea. Nu incerc sa explic nimanui nimic,ci gandesc cu voce tare. E greu sa vorbesti despre o padure,atunci cand nu stii ce fel de copaci o formeaza. E greu ca o padure sa dainuiasca,atat timp cat copacii ar creste haotic si s-ar lupta intre ei. E greu ca o padure sa ramana frumoasa,atat timp cat copacii sunt urati,atat timp cat copacii isi smulg frunzele,isi rup crengile si pentru ce? Degeaba!

Ca in viata! Ne lovim intre noi,crezand ca asa e cel mai bine. Ne mintim unii pe altii...degeaba. uitam ca fiecare om are capacitatea de a intelege. Ne luptam intre noi , plangandu-ne ca viata e urata si trista. Daca ne-am opri macar pentru o secunda,am deschide ochii si am privi in jurul nostru, am realiza ca suntem egali, ca suntem identici. Vorbim la fel,aratam la fel,simtim la fel,iubim la fel,respiram la fel.

Stiti ce ma enerveaza foarte tare?

Teama unora de adevar,de dreptate,de frumos,de iubre,de ce?

De ce ne lasam intoxicati,invrajbiti,manipulati? De ce ne mintim intre noi,stiind ca mai de vreme sau mai tarziu se afla. Nu condamn pe nimeni,ma doare doar.

Lasam informatia sa ne manance sufletele. O lasam sa ne omoare putin cate putin.

Un copac trebuie sa ia exemplu de la un copac mai mare,nu de la un alt copac la fel de mic sau chiar mai mic. Purtam o lupta imbecila impotriva naturii,impotriva fiintei,impotriva lui Dumnezeu. Cand o lumea intreaga se inalta,noi vrem sa decadem si nu inteleg rostul.

Uneori cred ca ma lupt cu morile de vant. Dar inca mai cred in oameni. Cei care ar dori sa ma descurajeze, ar putea sa imi spuna ca cei ce au urechi...stiu deja,iar cei ce nu au,nu vor sti niciodata. Dar eu le spun ca nu urechile conteaza,ci ochii care privesc.

A auzi-a asculta, a vedea-a privi...ce asemanare...dar ce diferenta enorma. Din pacate oamenii se intorc la instinctele primare, pe care le combina cu vanitatea,ura si orgoliu. Nu e bine! Putem mult mai mult! Cate lipsuri avem! Cat de mult ne-am indepartat de noi si cat de greu ne este acum sa iesim la liman. Am uitat sa ascultam,am uitat sa privim, am uitat sa zambim,am uitat sa daruim.

Repet! Nu stiu de ce ne chinuim singuri,nu inteleg de ce ne complicam...mai devreme sau mai tarziu balonul de sapun va pocni si vom ajunge de unde am plecat...si...ce am rezolvat?

Cat de singur ma simt in lupta asta. Unii ar spune ca e inutila,dar eu inca mai cred in ea!

Hai sa iubim cu adevarat,hai sa simtim cu adevarat,hai sa privim cu adevarat,hai sa auzim cu adevarat,hai sa respiram cu adevarat si sa gandim cu adevarat...macar o zi!

Cu ce am gresi daca am fi oameni,cu ce am gresi daca nu am mai minti,daca nu am mai lovi in cel de langa noi,daca nu l-am mai imbranci pe cel de langa noi, daca nu l-am mai injura pe cel de langa noi,daca nu l-am mai ura pe cel de langa noi.

Si eu gresesc! Dar constant imi caut modele. Am copii pe care ii tin aproape de suflet si invat de la ei curajul! Am scriitori pe care ii citesc,gasind in ei intelepciunea. Am muzica ce ma invata speranta! Am peisaje in care caut visarea! Am prieteni in care ma incred! Am camarazi alaturi de care schimb lumea!

Stiu ca ei vor sa ne sperie,sa ne puna bete in roate,sa ne bage in cap ca nu se mai poate face nimic,dar ganditi-va ca daca fiecare dintre noi readuce increderea in cel de langa,atunci lumea asta si-ar reveni intr-o singura zi!

Ne-au distrus corola de minuni a lumii si ne-au saracit. Nu mai avem mister,nu mai avem aventura si ne intoarcem resemnati in patratul nostru,multumiti ca avem o fereatra pe care mai putem privi din cand in cand. Nu e adevarat dragii mei! Luptati si iubiti,povestea noastra inca nu s-a terminat! Mai avem multe de scris impreuna! Povesti despre altruism, despre curaj,despre bunatate,despre caldura sufleteasca,despre copii fericiti,parinti harnici si bunici mandri!

Si iata ca nu stiam cum sa incep,iar acum constat ca nu ma pot opri din scris. Nu stiu daca am avut vreo logica in ceea ce am zis. Stiu doar ca tot ce am insirat mai sus sunt idei ce au pornit din suflet si sunt sperante vii si crezuri puternice.

Imi pare rau daca am gresit in fata cuiva! Imi pare rau daca am judecat pe cineva!

Dar niciodata nu o sa ma opresc si o sa lupt pentru omul meu frumos si o sa caut sa imi inalt sufletul catre soare...asa ca un copac adevarat!

Din rubrica: Faceţi ca noi!

2011-12-11T18:55:00.001+02:00

Cu paşi mărunţi şi cu emoţii,o mână de prieteni...nebuni frumoşi...aşa cum îmi place să le spun bloggerilor vrânceni, am călcat azi dimineaţă pragul centrului Prâslea si Harap Alb,(in spatele şcolii Elena Doamna)......... în două casuţe ce împart aceeaşi curte,ne aşteptau 25 de copii. Unii sunt cu probleme locomotorii,alţii sufera de autism,copiidar toţi au în comun lipsa părinţilor. Cei de la centru,împreună cu doamna director le sunt si mamă dar şi tată şi duc o luptă continuă cu problemele celor mici. Copiii sunt superbi si te invaţă, de cum intri pe uşă ce inseamnă lupta,ce înseamnă deminitatea si ce înseamnă frumuseţea sufletească. Sunt nişte copii curaţi,frumos îmbracaţi,îngrijiţi,ce îţi sorb fiecare privire si îţi oferă mii de zâmbete necondiţionate. Ne-au spus poezii,ne-au îmbrăţişat şi cel mai important e că ne-au oferit prietenia şi încrederea lor! Am dăruit puţin,dar am primit enorm! Nu îţi cer multe...de fapt nu îţi cer nimic...vor doar să ofere! Vor doar prieteni cărora să le vorbească, pe care să îi iubească şi alături de care să croiască amintiri,banale pentru un om normal,dar magice pentru ei. Sunt puternic emoţionat,acum,când scriu aceste rânduri şi sper ca şi voi să simţiţi aceeaşi emoţie , acum, când citiţi aceste rânduri. Tot ce a fost greu până acum în viaţa mea...a trecut! Cum aş mai putea spune că mi-e greu, acum, după ce le-am cunoscut poveştile...şi când te gândeşti că noi am vrut să îi ajutăm pe ei, dar până la urmă ei au fost cei care ne-au ajutat pe noi! Sunt mândru de noii mei prieteni micuti şi abia aştept să ne reântâlnim ! Le-am promis ca ne vom revedea în curând şi avem de gând să ne respectăm promisiunea!

Vă iubim,micuţilor, vă iubim!

vinovati de toate acestea:

Stănica Bostănaru
Mustaţa Costel
Vali Crintea
Cristian Florea
Dan Trofin
Tudorel Brezea
Măđălin Blidaru
Gabriel Micu
Cristi Irimia
Mirela Muţoi
Gabi Sava- Ziarul de Vrancea
Ionuţ Georgescu
Vasilica Guţan

Dovadă de iubire

2011-11-28T21:03:00.000+02:00

Dovada de iubire

de Mangu Adrian

pe palmă azi te-am sărutat
şi tu închis-ai pumnul,
să ţii sărutul încleştat,
să nu îi mai dai drumul!

copil frumos, te bucurai
la orişice privire,
iar buzele mi le dădeai...
dovadă de iubire!

sărutul tău tare mă arde,
mă pierd adânc în tine,
iar inima-mi haotic bate...
haotic,dar e bine!

în braţe tu mă strângi adânc,
strivindu-mi al meu piept...
ai vrea ca unul noi să fim.
aşa e? spune drept!

cum să greşesc în faţa ta?
cum să te uit vreodată?
când tu trezit-ai viaţa mea...
când tu eşti viaţa-mi toată!

Trăim in lumea viselor căzânde

2011-11-23T20:14:00.000+02:00

Michael Hoppe - ''Piano dreamers'' - ''Renouncement''

Asculta mai multe audio diverse

Trăim in lumea viselor căzânde

de Mangu Adrian

trăim în lumea viselor căzânde
şi şchiopătăm pe drumul ruginit.
ne răstignim când ne strigăm pe nume
şi niciodată nu ne-am întâlnit.

ne tot ciocnim de păsări călătoare
cu ciocuri moi şi graiul amuţit,
ce bolnav zboară într-un vals haotic...
din râs în râs spre tristul asfinţit!

păşim adânc în norii ce inţeapă,
păşim grăbiţi pe fulgere şi ploi,
suntem viteji şi nu fugim de nimeni,
dar ne grăbim să ne-ascundem de noi.

e-o lume mică,dar pentru noi prea mare,
eu sunt prea jos,tu te ascunzi prin stele,
ne întâlnim numai când vine noaptea
şi tu cobori in visurile mele!

oftez amar, căci îmi cunosc destinul
şi solitar mi-a fost dat să trăiesc,
fără să-mi fii şi să iţi fiu aproape,
fără sa-ţi spun un simplu te iubesc...

trăim în lumea viselor căzânde
şi şchiopătăm pe drumul ruginit,
ne răstignim când ne strigăm pe nume
şi niciodată nu ne-am întâlnit...

Toamnă in suflet

2011-11-04T12:04:00.000+02:00

Kevin Kern - ''Until tomorrow''

Asculta mai multe audio diverse

Toamnă în suflet

de Adrian Mangu

e toamnă în suflet, e toamnă
şi plouă cu frunze mereu...
bine-ai revenit, dragă doamnă,
călău al plăpândului eu!

mă-nchizi pe cărări de tăcere,
mă scalzi într-un trist ruginiu,
mă desparţi de iubirile mele,
şi îmi ceri tot mai vesel să fiu...

mă ataci, mă condamni şi mă sperii,
mă ridici, mă săruţi şi mă ceri,
mă provoci să visăm împreună,
la speranţe şi la primăveri.

cât de sadic ţi-e jocul, cucoana
îmi iei vocea când eu vreau sa strig,
îmi iei soarele ce prea mă scaldă,
si mă laşi doar în ceată şi frig!

iată anul...e gata iubito!
anotipul visării-a murit...
iată visul de vară cum plânge
şi se-apropie de asfinţit...

îmi iau geaca pe umerii reci,
te sărut inc-o dată pe gură,
nu! nu e vina noastră că plec!
e acest anotimp plin de ură...

De ce exist...de ce exişti?

2011-10-28T19:32:00.000+03:00

De ce exist,de ce exişti?

de Adrian Mangu

iar timpul trece tot mai greu...
eu plâng,te plâng,apoi tresar,
când uşa se trânteşte brusc,
dau să te strig,dar e-n zadar!

iar clipele...ore imi par!
oare ce faci, pe unde eşti?
prin ce tărâmuri te ascunzi,
prin ce visări prin ce poveşti?

iar ingerii...ne plâng şi ei!
ne plâng pe rând pe amândoi,
căci cerul ne-a încununat
cu zeci de nori cu zeci de ploi!

iar marea...stigă ne-ncetat,
pădurea tremură de dor,
toti pescaruşii zboară-n cerc,
iar stele...se-aprind si mor!

o, timp smintit ia-o din loc!
o, timp nebun ce greu te mişti,
iar tu răspunde-mi,dac-ai vrea...
de ce exist...de ce exişti?

Sonet 66 – William Shakespeare

2011-10-27T01:38:00.000+03:00

Sonet 66 – William Shakespeare

“Mă uit scârbit la tot şi-as vrea să mor

decît să-l văd slăvit pe ticălos

iar pe sărman de rîsul tuturor,

să văd tăgăduit pe credincios,

pe vrednicul de cinste, oropsit

şi pe femei batjocorite crunt,

pe cel făr’ de prihană, pedepsit

şi pe viteaz răpus de cel mărunt

şi artele sub pintenul despot,

să văd prostia doctor la deştepţi

şi adevărul “vorbă de netot”

şi strîmbul poruncindu-le la drepţi:

mă uit scîrbit la tot şi … Bun rămas!

Dar dacă mor, iubirea-mi cui o las?”

Culori

2011-10-19T01:50:00.000+03:00

Culori
de Adrian Mangu

m-am murdarit de rosu ieri
curgeai satanic prin minte
scoteai bulgari de foc
si ma-ngropai in tine

m-am scuturat de praf
si am pivit norii de cinent
se ridicau din gandul meu
cand nu eram atent

in cer era o gaura
albastru curgea in mare
iar valurile albe
lasau urme de sare

m-am scufundat in verde
culoare apasatoare
ce lasa-n urma ei
doar vise si uitare

pamantul era-n doliu
un negru ne musca
de buze si de tampla
de mine si de ea

m-am completat cu tine
ca inima cu sange
ca lacrima nascuta
din ochiul care plange

trezeste sufletul in mine
cosmar sinistru ce m-aduni
si sfarma-mi inima de stele
in mii si mii de rugaciuni

Izvor al veşniciei mele

2011-09-29T11:41:00.000+03:00

Izvor al veşniciei mele

de Mangu Adrian

Ooh,izvor al veşnicie mele,
Paharul sfânt al unicei dureri,
Prieten drag şi uneori părinte,
Răgaz în clipele de îndoieli.

Iar ne-ntâlnim şi capul eu mi-l plec...
Tu mă cunoşti şi îmi cuprinzi obrazul...
Şi tac! nu trebuie să-ţi spun nimic!
Eşti singura ce îmi cunoşti necazul...

Îmi intri-n suflet ,căldura-ţi mă cuprinde,
Mă-ncurajezi când rănile mă dor,
Mă-mbrăţişezi şi-mi oblojeşti tristeţea,
Apoi pe braţe mă ridici uşor.

E multă poezie-n glasul tău
Şi sufletu-ţi e purul Dumnezeu,
La glezna ta se prosternează Omul,
La glezna ta mă prosternez şi eu!

Din trupul tău fiinţa mea renaşte,
Prin tine mă întorc spre tot ce sunt,
Eşti începutul începuturilor toate,
Sfărşitul tuturor de pe Pământ.

Nu-i mult...atât m-am priceput a-ţi spune,
Cuvintele în faţa ta pălesc
Oh, Lacrimă...izvor al veşniciei mele,
Pentru ce sunt...aş vrea să-ţi mulţumesc!

Memorialul Durerii - o istorie care nu se invata in scoli

2011-09-28T19:38:00.000+03:00

Acest film documentar, excepţional realizat de către doamna Lucia Hossu Longin la scurtă vreme după revoluţia din 1989,ne arată o altfel de istorie decât am fost noi îndoctrinaţi de către regimul comunist,o istorie zguduitoare plină de dramatismul vieţii unor oameni,caractere puternice,titani ce s-au opus antihristului impus românilor de către demonii de la răsărit,de către ruşi.
Tocmai despre suferinţele acestor titani este vorba în acest document istoric unic în spaţiul românesc de după căderea cortinei de fier,despre patimile lor,despre detenţia la care au supusi,chinuiţi şi mulţi dintre ei,omorâţi în bătaie doar pentru simplu fapt că aveau alte opinii politice faţă de comunişti.
Contribuţia mea personală la acest proiect este inexistentă,tot ceea ce am făcut,a fost să adun la un loc episoadele acestui documentar, încărcate pe YouTube şi pe GoogleVideos de către alte persoane cu cunoştiinţă şi responsabilitate faţă de personalităţile ce şi-au jerfit viaţa opunându-se regimului totalitar comunist.

Preluaţi acest blog ,popularizaţi istoria aceasta puţin cunoscută pe blogurile voastre ! Mulţumesc !
http://memorialul-durerii.blogspot.com/

2011-09-05T21:33:00.000+03:00

Provincialii - Ochi de catifea

Asculta mai multe audio blues

Intalnire dupa intalnire!

2011-08-27T01:32:00.000+03:00

Iata ca la scurt timp dupa ultima ieseala,a mai avut loc inca o intalnire a bloggerilor vranceni,lucru care ma bucura foarte tare.De data aceasta ,locatia a fost una fooooarte interesanta. As putea sa o numesc "maternitatea" masinii mele si anume AutoAiss Focsani (reprezenata auto ce si-a pus la bataie sala de conferinte si care s-a oferit sa ne gazduiasca ori de cate ori vom dori sa ne revedem in aceeasi locatie). Aici ne-a fost prezentat noul Chevrolet Aveo si am avut placerea sa facem cunostinta cu Florea Ioan, presedintele Asociatia pentru Dezvoltare Durabila "Focul Viu" . Discutiile pe care le-am purtat aici au acoperit cam tot ce inseamna mediu inconjurator, social si promovare a obrazului curat si a simtului civic prin toate canalele de comunicare online si nu numai. Urmatoarea intalnire sper sa o facem la munte in jurul unui foc de tabara,evident alaturi de prietenii de la A.D.D"Focul Viu",dar pana atunci sa incepem sa Schitam impreuna un viitor mai frumos!

Vrancea Summer Blogmeet 2011

2011-07-31T19:17:00.002+03:00

Astazi s-a infaptuit Marea Adunare a Blogerilor Vranceni :). O adunare ce s-a lasat destul de asteptata, avand in vedere ca ultima oara ne-am vazut undeva prin februarie. Alaturi de colegii de online,intr-un ofline relaxant si frumos (terasa de la Irish Pub),ne-am autoevaluat ca echipa,ne-am cautat punctele slabe si cele forte,ne-am trasat noi obiective,am pus bazele unor noi proiecte ambitioase si am decis sa ne reintalnim undeva pe la sfarsitul lui august,inceputul lui septembrie,pentru inca o evaluare,o super evaluare ce va tine vreo 2 zile si care va avea loc undeva prin Lepsa,dar mai multe vom discuta la momentul respectiv.

La mica Marea noastra adunare au luat parte blogerii Dan Ştefan (evenimentefocsani.blogspot.com), Tudorel Bezea (staupenet.ro), Cristian Florea (floreacristian.ro), Dan Trofin (patrickdan.blogspot.com), Adrian Mangu (schitze-din-viatza.blogspot.com), Valentina Maxim (mxmvalentina.wordpress.com), Isabela Negriu (reissa.wordpress.com), Andreea Paic (tedoaremintea.blogspot.com), Remus Rufă (radio-deejay.ro), Pato Basil (pato.ro), Liviu Ionuţ Roşca (copilublog.net), Costel Mustăţea (teknoshop.ro), Ioana Cozma (ioanacozma.wordpress.com) şi Andra Bălţatu (andlilbook.blogspot.com) ,cat si reprezentantii a doua ziare locale Cristi Irimia (vranceamedia.ro) si Gabriel Micu (milcovul.ro).

Acestea fiind spuse,astept cu nerabdare urmatorul BlogMeet si va doresc inspiratie si chef de scris(blogerilor) si spor la rasfoit bloguri (cititorilor)! Toate cele bune sau mai bine zis…pe curand!

Odă (în metru antic)

2011-07-15T01:01:00.002+03:00

Odă (în metru antic)

Mihai Eminescu, 1883

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

fond sonor : Danny Wright - ''Innocence'' ''Time windows''

Asculta mai multe audio instrumentala

Fotografii teatrale

2011-07-09T00:27:00.000+03:00

Nostalgie

2011-07-04T16:40:00.001+03:00

Nostalgie

de Adrian Mangu

din cand in cand te mai zaresc pe strada...
cat de frumoasa esti,iar timpul te-a iertat.
arati la fel ca-n prima zi de scoala...
acelasi zambet tainic ce inima mi-a luat.

cat te-am iubit de mult...nu mai conteaza!
conteaza zilele cand ne-am imbratisat,
conteaza noptile din parcul dintre blocuri
si clipele in care noi ne-am sarutat...

din cand in cand ma mai gandesc la tine,
la parul tau, la chipul tau divin.
si ma surprind cum mana o ridic,
dorind nebun de mana sa te tin.

si plang amar si sufletul ma strange!
mi-atat de dor de tine cateodata...
ca mi vine sa mi scot inima din piept
si s-o izbesc cu sete de o piatra!

cat imi lipsesti si cat te-as vrea cu mine
tu nu vei sti probabil niciodata...
si tot ce pot sa fac e sa ma rog,
ca uneori sa te mai vad pe strada!

Fondul Sonor :BERNWARD KOCH - WONDERFUL GLIDER-Ptr inima mea...

Asculta mai multe audio instrumentala

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

2011-06-29T14:49:00.000+03:00

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.

10.

Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.

11.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.

12.

Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

13.

Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Florian PITTIS - ULTIMA SCRISOARE

2011-06-06T00:45:00.000+03:00

Constantin Noica-Carte de ințelepciune-fragmente

2011-05-27T01:07:00.000+03:00

Mari Vranceni si inca ceva

2011-05-26T18:50:00.000+03:00

Gheorghe Gh. Longinescu (n. 12 septembrie 1869, Focșani - d. 7 martie 1939, București) a fost un chimist român, membru de onoare al Academiei Române (din 1936). Profesor de chimie anorganică la Universitatea din București. A stabilit, pe baza unor cercetări teoretice asupra asociației moleculare în stare lichidă și solidă, o formulă care permite calcularea gradului de asociere cu ajutorul temperaturilor de fierbere. În domeniul chimiei analitice a cercetat separarea metalelor din grupa a II-a și a III-a analitică și metodele cantitative pentru separarea halogenurilor între ele. A găsit reacții de recunoaștere pentru sodiu, potasiu, acid azotic, etc. Este autor a numeroase cursuri și manuale de lucrări practice; împreună cu C.I. Istrati a publicat manualul „Chimie generală”. sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Gh._Longinescu

Pestriţă, mizerabilă şi cu geamurile sparte, casa marelui critic G. G. Longinescu din Focşani este departe de ceea ce era pe vremuri, una dintre locuinţele emblematice ale târgului Focşanilor.

foto: Dana Lepadat

Încadrată drept locuinţă socială în administrarea Primăriei, casa de pe bd-ul Gării este locuită de mai multe familii de romi. Aproape de nerecunoscut, cu pereţii coşcoviţi şi cu geamurile sparte, Casa Longinescu îţi trezeşte sentimente de revoltă când vezi că locuinţa în care au luat fiinţă multe lucrări ştiinţifice în chimie a ajuns o ruină.

detalii: http://www.adevarul.ro/locale/focsani/focsani-casa-longinescu-locuinta-primarie_0_449355177.html

Ce spune zodia mea despre mine...

2011-05-25T00:11:00.001+03:00

19 Ianuarie Capricorn - Ziua viselor si viziunilor

Persoanele nascute pe data de 19 ianuarie trebuie sa isi pastreze intotdeauna un ragaz pentru a visa. De asemenea, ei au nevoie sa experimenteze cele mai unice orientari in viata. Chiar si in cele mai practice domenii ale activitatii lor profesionale, ei au tendinta de a se purta in conformitate cu idealurile universale si sociale de anvergura. Acesti indivizi puternici pastreaza adesea legatura cu cele mai ascunse aspecte ale sentimentelor umane si ale constiintei.

In masura in care ei vor scoate la lumina astfel de adevaruri in maniera lor proprie necompromitatoare de a trai, pot deveni un exemplu pentru ceilalti. In familia lor si in societate, cei nascuti in aceasta zi sunt adesea recunoscuti ca persoane care isi afirma cu tarie parerile. De asemenea, prin intermediul magnetismului lor ii vor face pe ceilalti sa le accepte punctele de vedere.

Totusi, ei trebuie sa evite sa fie impiedicati de fenomenele negative si sa devina familiari cu tendintele autodistructive. Nativii zilei de 19 ianuarie pot fi indivizi extrem de dificili care traiesc vieti foarte complicate, dar reusesc sa fie dinamici si sa aiba un mare impact asupra mediului inconjurator.

De fapt, in afara momentelor cand au experiente de varf si se implica intens in munca lor, cei nascuti astazi pot parea in mod surprinzator oameni obisnuiti. Nativii mai evoluati ai zilei de 19 ianuarie vor manifesta un fel de alchimie, transformandu-se pe ei insisi sau munca lor in ceva exceptional.

Totusi, anumiti indivizi nascuti pe 19 ianuarie considera aproape imposibil sa duca orice fel de viata stabila. In mod constant, coplesiti de problemele personale, de obicei sentimentale, ei vor arde ca o cometa stralucitoare pe cer si apoi vor disparea in intunericul noptii. Acest tip de nativi ai zilei de 19 ianuarie trebuie sa invete sa-si modereze si sa-si echilibreze energiile frenetice si sa mediteze la intensitatea lor. Adesea, o legatura empatica cu un individ mult mai stabil si intelegator este extrem de importanta pentru a se mentine pe pozitie.

Alti nativi ai zilei de 19 ianuarie se vor simti fortati sa faca o delimitare stricta intre munca bazata pe imaginatie si o viata privata stabila si mult mai monotona (sau dinpotriva sa adopte probleme de serviciu normale ce vor echilibra o viata interioara imaginativa si extrem de intensa). In oricare dintre cazuri, stradania lor de a manifesta obiectivitate si echilibru ii ajuta sa isi mai domoleasca ardoarea energiei lor expresive.

Entuziasmul firesc si intensitatea extrema a nativilor zilei de 19 ianuarie nu ar trebui sa le fie refuzate. Nativii care isi suprima individualitatea si creativitatea sunt eventual frustrati si nefericiti. Adesea, in jurul varstei de douazeci si opt de ani si apoi in jurul varstei de patruzeci si doi de ani, apare o situatie de criza cand vor face alegeri cruciale referitoare la largirea sau restrangerea activitatilor lor.
SFATURI: Incearca sa-ti pastrezi mintea limpede. Nu devia de la drumul tau. Transforma placerile vietii in ceva durabil si nu mai pune accent pe experientele negative. Calmeaza-te si pastreaza-ti obiceiurile bune.

PUNCTE FORTE:
Stimulativ
Creativ
Influent

PUNCTE SLABE:
Dereglat
Instabil
Autodistructiv

sursa: http://astromax.eva.ro/zodiac_european
La tine ce zice?

Horatiu Malaele - Un actor destul de fad versuri George Tarnea

2011-05-23T10:45:00.001+03:00

Schita 18 CUVANTUL

2011-05-22T20:53:00.003+03:00

Incerc sa ma agat de schitele pe care promiteam candva ca le voi “desena”. Pe cine ar mai interesa un blog prafuit? Pe cine ar interesa niste cuvinte izbite de o hartie virtuala care nu vor exprima nimic “ca lumea” , ”la moda” niciodata. Ma dezgusta textele ce transmit cuvinte. Fratilor…sa inventam apa cald si sa revulotionam roata…e timpul sa fie rotunda….nu e magic?? Folosim cuvinte pompoase pentru a transmite NIMIC. Preamarim nimicul si nimeni nu intelege nimic. Toti fac ce e la moda,fac bloguri si in loc sa se intrebe ce cacat transmit,isi fac planuri de marketing,cum cacat sa atrag proshtii ca sa facem traffic sis a fie bine. Ciudat… pe strada totul se bazeaza pe consum,iar pe net…pe traffic! sa transformam cuvintele in TARFE,CURVE!! Sa le prostim si sa le trimitem sa produca bani. Daca nu vor produce, le vom brutaliza,le vom dezbraca de inteles si le vom oblige sa isi piarda logica si sa devina sclave ale consumului si ale traficului. Cuvintele sa stea in guri stricate!!! Nu au ce cauta in gura actorului de pe scena,in gura scriitorului,in gura filozofului!!!! La moarte cu ei!!! Armata NOUA va da oamenilor cultura ce tine loc de cultura si cuvantul ce tine loc de cuvant!!! Va inventa simbolul ce inlocuieste cuvantul!! Iar ca lucrarea sa fie completa…va inventa simbolul ce inlocuieste simbolul ce inlocuieste cuvantul!! TRAIASCA CULTURA DE CONSUM! TRAIASCA CULTURA TRAFICULUI! Blamati frumosul cu vorbe de ocara, ucideti artistii, dati oamenilor tombola si super oferta!! Totul va fi o tombola,totul va fi un circ,iar cuvintele nu vor mai produce arta,ci bani!!!
Ooh,dragii mei...pana cand si pana unde?
De ce e mai buna o minciuna frumoasa decat un adevar dur?
De ce am ajuns sa discutam din plictiseala?
De ce am ajuns sa iesim cu cineva,doar din simplul motiv ca mai bine ies cu x decat sa stau in casa?
De ce am ajuns sa vorbim nimicuri neinteresante?
De ce ne e frica sa spunem ce simtim?
De ce sa judec un blog dupa numarul de vizualizari??
De ce ne lovim de ipocrizie in fiecare zi?
De ce ne dusmanim?
De ce in momentul care spui cuiva ca greseste,el te cearta si crede ca vrei sa te certi cu el?
Eu iubesc oamenii,dar urasc mizeria din ei!
Ooh dragii mei cate de ce uri ar mai fi…
De ce sa iti fie rusine ca esti roman?
De ce sa te feresti sa spui ca reciti poezii prin casa?
De ce sa pozezi intr-un dur fara sentimente?
De ce sa te feresti sa stai cu oameni care sunt sub tine din punct de vedere social?
De ce sa te feresti de oamenii care au diverse probleme sau au anumite trasaturi distinctive?
De ce am inlocuit dragostea cu sexu?
De ce am inlocuit plimbarile prin oras si parc cu plimbarile prin mall?
De ce ne plictism cand suntem singuri?
Eu ma voi opri aici…daca mai aveti voi DE CE uri v-as ruga sa le scrieti dedesubt…poate ca cineva le va citi si va reusi prin felul asta sa isi puna niste intrebari…Va multumesc!

Ambiguitate iluzorica...

2011-05-14T00:12:00.002+03:00

imi stiu drumul
de la inceput pana la sfarsit
nu...va rog...n vreau pareri de rau
vreau doar nebunii sa chiuieee...

o sala intreaga ma cauta
cand eu in fata voastra sunt
eu care caut doar iluziile
stau in fata voastra scepticilor dar nu ma vedeti

traiasca republica socialista capitalista comunista iluzionista Iluzoria
e cea mai frumoasa tara si catareste cat un glob dar are forma unui balon de sapun
dragilor mei dragi...nu va jucati cu foarfece si nu va imbracati la patru ace
balonul vostru de sapun se poate sparge si realitatea se va destrama

nebunii sa strige victorieeee....
don quijote...victorieee...
iluzionistii sa strige victoriee
iar eu voi striga pace in noul vechi taram al iluziei

hahahahaha unde imi este logica veti intreba
eu va voi raspune 5 caisi si 49 de gutui
unde imi sunt semnele de punctuatie...
in gutui astept sa coaca...pana acum s-au copt doar puncte punctele din caisi

nu credeti in nimic si nu mai comentati poeziile
uratilor nu distrugeti mituri cu istoria si nu distrugeti mistere cu asa zisa realitate
in care va zbateti

pe cine mint...cea mai confortabila iluzie e insasi iluzia realitatii
oamenii astia...daca ai aseza adevarul la picioarele lor...nu ar fi in stare sa l vada...
de realitate
pe cine mint...e mai confortabil sa spui nimicuri zilnice din care toti sa inveti marele nimic
decat sa spui adevaruri ce dor...decat un adevar dur...mai bine o minciuna prietenoasa...

Olivier Py - Scrisoare tinerilor actori ...totul este CUVANTUL...cuvantul nu se spune,el ESTE

2011-05-11T15:54:00.004+03:00

Sufar si vorbesc!Ce mai lipseste pentru a celebra nerabdarea mea? Este atat de frumos! Vorbesc si vorbind fac sa vorbeasca, trecand prin aceasta gura muritoare, cuvinte care nu vor muri niciodata! Sa simti foamea cuvantului!

Olivier Py - Scrisoare tinerilor actori

Asculta mai multe audio traditionala

Capat de drum...

2011-04-05T20:56:00.000+03:00

Capat de drum...

de Adrian Mangu

priviti...
e ultima litera din ultimul vers!
e ultimul gand din ultimul crez...

credeai ca se va termina asa?
eu...nu credeam asa ceva...

ascultati...
e ultima clipa din tot ce a ramas,
e ultima plimbare si e ultimul pas!

e cu putinta? s-a sfarsit?
intregul vis s-a naruit?

bucurati-va...
e ultima scena din actul final,
cobor dintre vise spre al vietii banal

nu plange...fii tare, rezista...PUTERE !!
nu vrei sa se vada cum arzi de durere !...

cu bine...
e ultima strofa...ce as putea sa mai spun
e trist dragii mei,dar e capat de drum!

final de poezii....ne vom reintoarce la Schitele din Viata....

Mi-e frig!

2011-02-21T01:12:00.000+02:00

                                 Mi-e frig!

                                           de Adrian Mangu

afara ninge iar si-i frig...
mi-e frig si mie si mi-e frica
de vecinicele patimi ce ma frig,
de viata ce devine tot mai mica

cum neaua cade spre pamant,
asa si viata mea spre moarte tinde...
principiile devin doar vorbe-n vant,
iar sufletu-mi bolnav de EU se simte.

revino primavara calda!
tranteste soarele de tampla mea
si in parfumul florilor ma scalda,
partas sa fiu la invierea ta!

Cat de frumoasa esti in seara asta

2011-02-07T20:33:00.000+02:00

Cat de frumoasa esti in seara asta

de Adrian Mangu

Cat de frumoasa esti in seara asta!

Zambeste sufletul spre bucuria ta,

Zacand firav in fata tainei tale...

Cersesc iubirea, oferindu-ti inima!

Petale dulce de roua acrisoara

Topesc zapada din privirea mea.

Ma-nchin la tine frageda fecioara!

Cersesc iubirea, oferindu-ti inima

Cat de frumoasa esti in seara asta!

Tu, zana buna de pe taramul meu...

Promit sa te feresc de orice pata

Si sa te apar de oricare zmeu.

Te voi canta pe muzica iubirii

Si ma inclin spre maretia ta!

Esti mai presus de orice lege-a firii...

Cersesc iubirea, oferindu-ti inima!

Cuprinde-mi inima in palme

2011-02-02T23:59:00.000+02:00

Cuprinde-mi inima in palme

de Adrian Mangu

Cuprinde-mi inima in palme,

Atinge-mi tampla ce pulseaza,

Aduna-ma in clipe calme,

Adormi usor si ma viseaza!

Eram in visul de demult,

Eram pe ritmuri argintii,

Eram in gandul ce-l ascult,

Eram al tau,mai stii?

Eram de-a pururi amandoi,

Eram prin stele si pe luna.

Tot ce aveam eram doar noi...

Si-a dragostei cununa!

Zambeam mereu cand ne vedeam,

Iar lumea-ntreaga nu stia

Zapada calda ce-ascundeam

Prin licurici de nea.

"ERAM"imi vine acum in minte,

Ma urmareste obsesiv,

Ma pierd speriat printre cuvinte,

Ma rascolesc tardiv.

Nu am stiut sa ne iubim

Asa cum ne-am dorit...

Si ne-am oprit subit sa fim

Plutind prin infinit!

Vom dainui intro-ntrebare,

Intr-un balon de fum,

Ma va speria cuvantul"OARE",

Neincetand sa spun:

Cuprinde-mi inima in palme,

Atinge-mi tampla ce pulseaza,

Aduna-ma in clipe calme,

Adormi usor si ma viseaza!

Schita 17 - Fericirea

2011-02-01T00:25:00.000+02:00

Mi-am cautat fericirea prin sertare. Nu am gasit-o acolo ,trebuia sa ma astept la asta. Am gasit doar ciorne invechite care mi-au adus aminte de anii asternuti pe hartie si am zambit. Am cautat fericirea prin dulap,dar nu era acolo. In schimb am gasit o bluza pe care nu am mai purtat-o de mult. Cat de mult imi place bluza asta si cum era sa o uit pierduta pe acolo. Si am zambit. Am cautat fericirea la televizor. Am zapat canalele cu maniacitate . Nu am gasit nimic decat un film vechi pe care il iubesc si am zambit. Am cautat fericirea intr-o lada de vechituri…surpriza…nu era acolo,dar am gasit vechi jucarii si amintiri placute. Am zambit. Mi-am cautat fericirea mergand de nebun pe strada,dar nu am gasit-o. am gasit doar un cer senin,zapada sub picioare si oameni infofoliti cu nasurile rosii. Am zambit si am mers mai departe.Mi-am cautat fericirea la o bere cu baietii,dar nu era acolo. Acolo erau doar oameni ce ma iubesc pentru ceea ce sunt si care imi ofera sprijin neconditionat. Iar am zambit,chiar am si ras alaturi de ei. Ajuns acasa,mi-am cautat fericirea in pat. Nu era acolo. Acolo erau doar vise placute,un somn curat si linistit si relaxarea totala. Am zambit si am adormit. Maine imi caut iarasi fericirea!

Schita 16

2011-01-16T22:42:00.000+02:00

M-am trezit brusc,ca din vis. Sunt in Gara Focsani. Astept trenul. Un tren rapid cu o intarziere de cinci minute. Pe aceleasi peron pe care ma aflu si eu,se afla si alti calator la fel de infrigurati ca si mine, ce asteapta nerabdatori sosirea trenului. Doamne,ce frig e! bate vantul din ce in ce mai tare. Un vant rece ce patrunde ca sagetile unui arcas iscusit prin toate hainele-mi, intrandu-mi prin piept si iesindu-mi prin spate. Atomii mei se pare ca nu mai fac fata. Legaturile dintre ei se sparg sub puterea vantului. In sfarsit anunta trenul cu intarzierea aferenta. Oamenii tremura si nu stiu de ce…de emotie? De frig? Poate ca putin din ambele. Ca intr-un val Mexican oamenii se apleaca usor de pe peron peste calea ferata. Nu mai facem fata. E frig. Mainile lor devin tot mai albastre in contrast cu jarul tigarilor pe care le tin intre degete. In departare se aude un tren. E trenul ce ma va duce spre Bucuresti. Acel oras frumos-urat,acel oras-capitala,acel oras plin de saraci-bogati,acel oras plin de cultura si kitch ,adica acel oras al contrastelor. Partial vessel ,partial trist,asa cum sunt si eu,cum suntem cu totii de altfel. Se apropie trenul . se vad cele trei faruri ,pozitionate in triunghi. O sfanta treime ce stim ca ne va izbavi de frigul de afara. Trenul se apropie de gara. Oamenii sunt fericiti. In semn de respect arunca in fata trenului bucati de tigari aprinse. Unii poate ca le compara cu trandafirii,pentru ca jarul acestora poarta aceeasi culoare aprinsa ca a florilor iubirii,altii poate ca le compara cu niste artificii modeste. Oare cum se vad din locomotiva? de ce spectacol are parte mecanicul trenului? Acelasi spectacol in fiecare statie. Aceleasi valuri Mexicane si aceleasi artificii,ma rog…trandafiri. Imbulzeala incepe sa prinda viata. Care mai de care mai speriat,mai entuziasmat,mai grabit,mai infrigurat,pregatiti toti sa intre in razboi, ca sa isi cucereasca locurile de pe bilet. Imi ocup locul. Bucuresti ne vedem in 3 ore. Merg la clasa intai. O clasa intai modesta,mai modesta fata de clasa a doua a aceluiasi tren. O clasa intai mai putin confortabila,dar mai scumpa. Nu ma mira nimic. E liniste in compartiment. Se aud doar zdranganelile trenului si vibratiile rotilor,a…si glasurile a doi italieni. Vorbesc destul de incet,nedorind sa deranjeze pe nimeni. Ore isi imaginau ca o sa ajunga material de blog? Nu cred. Vor calatori fara sa is idea seama ca pasii lor prin tara noastra vor fi insemnati pe paginile acestea modeste. Vi i-as descrie,dar sunt in spatele meu. Dupa voce imi dau seama ca sunt in varsta. Oare cum se vede trenul asta prin ochii lor? Oare la ce se gandesc toti oamenii astia care se afla in jurul meu? Nu scot nici un sunet. Sunt prinsi intr-o transa,intr-o pelicula a gandurilor. Fiecare isi priveste propriul film. Scaunele sunt impunatoare si destul de inalte. Mi ar placea sa stau fata in fata cu toti si sa le analizez fiecare miscare,fiecare gest,fiecare grimasa. Scaunele nu ma lasa,asa ca ma voi rezuma doar la ceea ce vad,adica finalul acestei schite STOP.

Despre intalneala cu bloggerii

2010-12-27T21:32:00.000+02:00

Dupa o dimineata destul de mohorata si trista,veni un inceput de amiaza vesel si promitator. Ieri a fost o zi destul de ciudata. E greu sa descriu ce am simtit,dar am trecut de la negru la albastru sau altfel spus de la deznadejde la speranta. De prima parte a zilei nu ma voi lega,pentru ca nu ar avea rost,dar a doua parte a dansei as vrea sa o imbrac frumos sa o pun pe saniuta si sa-I dau drumu la vale pe derdelusu blogului aista. Ce sa mai la deal la vale…m am intalnit ieri cu vechi si noi camarazi de bloage. Imi pare rau ca nu am putut ajunge de la inceput,dar am avut motive serioase sa intarzii(dan trofin stie,da oricum nu va zice :P) . Pot sa o bag si eu pe aia cu ambianta placut de la Irish Pub? As putea,dar stiti asta deja! Wordu in care scriu se ia la trante cu mine,imi corecteaza dupa cheremu lui textu…da il las in pace,nu-mi pun mintea cu el. Ce incurcat am scris si cum sar eu de la o idée la alta! Las`asa,mie imi place si asta e cel mai important…sa faci ce iti place. E un lucru pe care l-am invatat de la camarazii mei ! Oricum , timpul pe care l-am petrecut ieri impreuna,a fost destul de scurt,dar am mai furat cateva lucruri. Am pus si tara la cale,ne am stors creierii si am ajuns la vro doua concluzii frumoase,da nu va zic despre ce e vorba…inca. “Toate la timpul lor”-inca un lucru invatat de la ei. Pacat ca nu am reusitsa fiu partas discutiei de la inceput,daca eram,probabil nu mai bateam campii in halul asta,si reuseam sa scriu si eu ceva mai de Doamne ajuta. :)

Detalii veti gasi pe celelalte bloguri vrancene,numai pe al meu…nu …aa si am mai descoperit un blog nou si frumooos http://thisismyendlessdream.blogspot.com//

Voi incheia brusc! ATAT

Fara cuvinte!

2010-12-15T00:44:00.004+02:00

O schita fericita!

2010-12-13T00:48:00.000+02:00

Sunt fericit! Fericirea imi inunda sufletul si spiritul ! Nu e o fericire palpabila,e mult mai mult! Nu e o fericire comuna! E fericirea mea si a catorva ca mine! Multi nu vor intelege! Putini sunt acei ce vor zambi cand vor citi aceste randuri si vor simti aceeasi fericire pe care o simt si eu acum! E liniste in sufletul meu! E pace! E o liniste calma ce se imbina frumos cu intunericului din camera! Doar pe geam se zaresc, printre copaci, fulgii de nea ce se aseaza molcom pe strada! Nici un sunet de masina,nici un glas de om! E o noapte linistita! Pe fundal se aude o muzica ambientala ce imi inunda spiritul! Respir si zambesc! Visez si iubesc!

Schitza 15

2010-12-04T20:30:00.000+02:00

Cu toate ca sunt inconjurat numai de oameni dragi,se pare ca nimeni nu poate sa umple golul asta din viata mea. Te strig,te chem,te caut,dar nu esti. Te stiu,dar nu stiu unde sa te gasesc! Porti numele toturor femeilor pe care le-am iubit pana acum ca un nebun,porti numele tuturor femeilor care m-au iubit pana acum,porti numele meu pe buze,dai sa-l rostesti si taci. Incep sa imi deschid sufletul in fata ta si nu stiu daca e bine. Nu stiu ce sa iti mai spun! Imi e dor de imbratisarile pe care nu mi le-ai mai dat niciodata,imi e dor de sarutarile tale ce inca nu s-au nascut! Imi e dor de ochii tai si de zambetul tau imi e dor! M-am indragostit de parfumul tau! E un miros ciudat de “nu ma lasaaa” si de”nu stiu cum”. Dragostea noastra adunata da o multime vida a iubirii. Stiu ca unele idei imi sunt contradictorii,dar asta sunt! Sunt omul cu o mie de defecte si un million de pacate care iubeste de un milliard de ori pe secunda. Sunt eu care ma ascund dupa un EU al literaturii proaste de sertar care imi inunda fiecare prticula a sufletului meu. Sunt cuvinte mari care mascheaza o inima mica si speriata de zapada de afara. Ma sperie gandul ca vine Craciunul si sunt singur. Ma sperie gandul ca iubirea e un lucru atat de egoist ce sta pe buzele tuturor altruistilor. Ma sperie gandul ca esti prost daca iubesti si pana la urma,ei au facut din iubire un calcul mathematic. Se iau doua iubiri se in multesc cu o viata se impart la doi se aseaza intr-o balanta si talerul ce va fi mai greu,doar el va avea de suferit! Ma enerveaza gandul ca toti vorbesc despre iubire si nimeni nu stie ce inseamna! Ma enerveaza lumea care crede ca stie mai mult decat ceilalti numai pentru ca altcineva le spune cum sa gandeasca. Oh,iubire! Sufletul imi e atat de trist! Imi lipsesc oamenii ce nu mai sunt si ma doare ca cei ce trebuie sa apara nu mai apar. Oh,iubire! Spune tu ce sa fac! Acopera-mi fruntea cu palma ta si pune-mi sanu-ti la ureche sa iti aud bataile inimii ! Doar ele mai gariaesc adevarul intr-o lume mare si plina de oameni mici! Caut certitudini intr-o lume a incertitudinii (pana si ‘intr-o”e o incertitudine,pana acu ceva timp era o stanca legata de o alta stanca printr-un pod,iar acum e o singura stanca…traim in tara in care se fura tot…pana si cratimile). Oh,cate femei au vrut sa mi fure iubirea! Dar sa tinut ca un ghimpe de mine si de sufletul meu. Poate daca eram un pic mai prost si incuiat reuseam sa fiu fericit departe de toate ideile pe care le am! Oh,cat se mai iubesc prostii,in modul lor liniar,dar se iubesc! Au o iubire de carton,dar e a lor! Iubito,oare dragostea noastra,ea cand se va mai naste,iar cand se va fi nascut,va fi oare asa cum ne-am dorit? Afara ninge de o ora! O parte din mine iubeste zapada,dar pana la urma sfarseste prin a fi infranta de parte aceea ce detesta iarna cu toate acareturile ei(mos craciun,zapada,mos nicolae,revelion,etc.). urasc iarna! E anotimpul cand oamenii detin doza maxima de ipocrizie si falsa modestie. Doar o luna pe an putem fi mai buni,doar o data pe an ne amintim ca suntem oameni,doar o data pe an realizam ca cei din jurul nostru sunt tot oameni. Nu e asa iubito? Comercializam craciunul,ne ghiftuim de mancare de parca ar fi ultima oara cand mancam si sarbatorim ultima zi a anului,de parca ar fi ceva de sarbatorit! A trecut un an de rahat si va veni altul la fel de prost si identic cu cele cei ce au trecut déjà! Doamne cate ar mai fi de spus, iubito! Dar cum sa ti-le spun,cand noi doi nu ne cunoastem! Esti parte a sufletului meu,dar tu nu existi! Sunt parte a sufletului tau,dar eu nu exist! Cum as putea inchide aceste putin randuri pe care le am scris. Ideile se bat sa isi fac loc sa ajunga pe hartie,dar nu le las! Si uite asa se mai incheie o schitza buna dintr-o viata proasta!

Omagiu poetului

2010-11-07T14:56:00.002+02:00

      Omagiu poetului

                   de Adrian Mangu

Ajuta-ne acum de sus, din ceruri!
Ajuta-ne de-acum sa fim mai buni!
Ajuta-ne asa cum ai facut o viata!
Ajuta-ne sa fim iarasi Romani!

Aproape sa ne fii in vesnicie,
In vesnicie noi te vom iubi!
Nu vom uita de tine nici o clipa,
Iar toti ne vom numi ai tai copii

Invata-ne de sus ce e iubirea,
Invata-ne de sus ce-i Dumnezeu,
Invata-ne de sus ce-i libertatea,
Invata-ne sa fim sinceri mereu !

Acum te-aseaza langa Eminescu,
In randul marilor eroi!
Vom incerca sa fim cum ti-ai dorit!
Parinte, tu sa fii mandru de noi!

Cuvinte prea alese n am avut,
Caci vorbele palesc in fata ta!
Dar iti promit... de azi in vesnicie
In sufletu-mi va arde Flacara !

intrebare de facebook

2010-11-06T04:39:00.000+02:00

La ce produs ar putea face reclama Adrian Mangu?

la prezervative cu chip de elite,
la prezervative cu gust de cultura
pentru ca la noi, dupa cum bine stiti
cultura se cam duce pe p...a !!! (by me)

Drumul spre o viata normala(povestea nepotelului meu)

2010-10-29T12:24:00.007+03:00

Impreuna putem sa il ajutam pe David sa poata avea o viata normala fara sa lupte de fiecare data cu starile pe care le are inca de la varsta de 1 an, stari cauzate de diabet care acum, la 2 ani si 7 luni, il impiedica intr-o mare masura sa se bucure asa cum trebuie de copilarie.

Dupa mai multe incercari ale parintilor Andra si Dragos Ionascu de a gasi institutia sau
modalitatea care sa imbunatateasca starea de sanatate al lui David,la recomandarea unor medici
din Romania s-a gasit o posibilitate in Germania.Aceasta consta intr-o extractie a unor celule din
maduva osoasa si apoi prin insertia lor intravenos.Interventia nu asigura vindecarea completa
dar ofera o stabilitatea a glicemiei si astfel David va avea mai multe clipe de luciditate de care
se va putea bucura la aceasta varsta frageda.

Daca sunteti interesati sa il ajutati sau sa aflati detalii, puteti lua legatura cu parintii sai:
Dragos Ionascu 0722.238606
Andra Ionascu 0735.565606
sau prin mail la adresa ionascudragos@gmail.com
http://www.ionascudavidandrei.blogspot.com/

Crina Coco Popescu - Seven Summits la 16 ani

2010-10-06T13:15:00.000+03:00

Sute de ani adunati intr-un singur loc

2010-10-02T11:51:00.001+03:00

Intr-o lume supusa tehnologiei avansate, istoria si spatiul cultural reprezinta zone de interes, in special pentru publicul format din intelectuali, persoane cu educatie peste medie, interesate si pasionate de arta, istorie, arhitectura sau chiar fotografie.
Ne dorim cresterea vizibilitatii pentru tot ceea ce inseamna orasul Bucuresti si centrul vechi al acestuia, precum si orientarea atentiei autoritatilor locale spre o zona socio-culturala extrem de interesanta, nu doar pentru locuitorii capitalei, ci si pentru romanii sau strainii pasionati de aceste locuri.
De asemenea, website-ul poate fi pus sub semnul unei adevarate campanii de reamintire a vremurilor apuse, o reorientare catre momente din trecut, valorificate si evidentiate prin intermediul articolelor, editorialelor, stirilor si noutatilor din zonele vizate.

Bucurestii vechi si noi va reprezenta o asezare in oglinda a doua epoci, diferentiate prin aparenta, dar si prin intermediul substratului cultural si unite prin publicul consumator si prin obiectivele strategic delimitate.

...din atmosfera trecutului, la portile prezentului

Dorim sa transmitem, pe de o parte traditia specifica vremurilor trecute, traita in Bucurestii vechi si regasita in Bucurestii de azi, si, pe de alta parte, ancorarea capitalei ca motiv de socializare, apropiere intre comunitati ce au aceleasi valori, ganduri si credinte. Bucurestiivechisinoi.ro ar putea fi considerat primul pas in acest demers.
Bucurestii vechi si noi este un proiect pe termen lung, ce va beneficia de o strategie in pasi multipli, cu tactici pe care dorim sa le ritualizam, ducand la o fidelizare a publicului conturat si la un prestigiu social si cultural fondat pe idei sau fapte cu participare directa si deschisa oricui.

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/

Secunda mea

2010-09-27T02:29:00.001+03:00

aseara priveam pe geam.
priveam pe geam cu ochii inchisi.
aseara te am vazut pe tine,
cum priveai pe geam cu ochii inchisi...
era ca si cum timpul ne privea pe amandoi,
iar noi il priveam pe el cu ochii inchisi.

aseara ploua.
aseara era frig si ploua.
tu inca ma priveai cu ochii inchisi.

aseara ploua pentru ca plangea...
cine plangea?
cea care cu ochii inchisi ma privea!
aseara era trist afara.
cerul zbiera si plangea,
iar ea...ea doar ma privea si plangea.

plangea pentru mine,
plangeam pentru ea
si timpul ne plangea.
e ciudat...intre noi era doar o secunda.
cand vroiam sa vorbesc cu ea,
secunda mea se termina,
iar a ei abia incepea
si niciodata nu ma coordonam cu ea,
pentru ca secunda noastra nu exista.
secunda ei si secunda mea se stiau,
dar niciodata nu au vorbit intre ele
decat stricturl necesar:
-tic
-tac
-tic
-tac

aseara era frig si ploua...
secunda mea plangea si ea,
plangeam si eu,
plangea si ea...
cine plangea?
cea care cu ochii inchisi ma privea!

nu o stiam,
nu ma stia,
dar o plangeam,
si ma plangea!

Citand din mine

2010-09-04T15:22:00.000+03:00

Daca viata ar fi un joc de Poker ,as da ALL-IN si as lasa destinul sa hotarasc ce merit!

INTREBARE

2010-09-02T03:59:00.000+03:00

Cate tone de cacat produc focsanenii(zilnic)pe cur?Dar pe gura?

Scurt Metraj - Despartire

2010-08-18T13:54:00.002+03:00

Interviu cu Dumnezeu

2010-08-05T20:39:00.002+03:00

As sta de vorba cu tine. Nu vreau sa le spun cine esti. Va ramane micul nostru secret. Nu te voi lua pe ocolite. Iti voi spune direct ca nu te inteleg. Poate ca e vina mea sau poate ca ai o campanile de marcheting ce lasa de dorit. M-am razgandit. Vreau sa afle toti, cine esti. Pot sa-ti iau un scurt interviu? Cateva minute. Nimic pompos. Ceva scurt. Putem incepe? Ok!

Eu : Numele!

El: Dumnezeu!

Eu : Data si locul nasterii?

El : (rade)

Eu : Am inteles! Parintii?

El: (rade si mai tare)

Eu : Scuze!

El : Nu-i nimic!

Eu : Stapanesti o lume plina de ingeri,de ce te-ai mai chinuit si cu noi?

El : Lumea voastra face parte din lumea Mea. Se completeaza reciproc si nu pot exista individual.

Eu : Dar iadul?

El : Acelasi lucru. Cele trei planuri formeaza un totunitar.

Eu : Si cum functioneaza acest totunitar? Raiul si iadul sunt recompensele vietii noastre?

El : (rade) Nu. Spre surprinderea ta, nu voi sunteti in centrul atentiei. Ingerii sunt!

Eu: Nu inteleg!

El: E simplu. Ingerii nu se nasc ingeri,ci ingeri fara aripi. Sunt trimisi pe Pamant si in functie de cum isi traiesc viata, ajung in Rai pentru a-si primi aripile sau in iad pentru a-si continua eternitatea fara aripi.

Eu: Noi suntem ingeri?

El: Aproape.

Eu: Idee buna,dar marketing prost.

El: De ce?

Eu : Simplu! In primul rand,nu ni se explica ce e cu noi aici,in al doilea rand, campania de promovare e facuta de preoti corupti,iar in al treilea rand nu ai o abordare prea pretenoasa. E destul de confuz!

El : Explica!

Eu : Repet,totul e foarte confuz! Daca Tu spui ,ca daca o oaie se rataceste de turma si Tu lasi turma ,ducandu-te sa o salvezi,pentru ce mai e iadul? Daca tu spui ca stapanul trebuie sa fie servitorul,de ce toate rugaciunile te PREAMARESC? Daca Dumnezeu e blandul pastor,de ce sa ne temem de Tine?

El : Cartile sunt scrise tot de oameni. Eu le-am explicat,dar ei nu m-au asculta,iar pana la urma nu puteti primi totul pe tava. E un examen ce trebuie trecut fara ajutor. Invatati sa ganditi,invatati sa treceti peste sensul propriu al cuvintelor,invatati sa Ma gasiti si implicit sa gasiti drumul spre casa. Totul tine de voi!

Eu : Suntem fii Tai?

El : Da!

Eu: Atunci de ce nu ne-ai invatat sa facem primii pasi,ca mai apoi sa ne lasi pe noi sa pasim prin viata.

El : Pai v-am dat cele 10 porunci. Daca va tineti de ele,veti reusi sa faceti usor pasii.

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.

2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.

3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.

4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.

5. Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.

6. Sa nu ucizi.

7. Sa nu fii desfranat.

8. Sa nu furi.

9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.

10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.

E greu?

Eu : Nu!

El : Totul e mult prea simplu! Nu v-am lasat sa va chinuiti sa gasiti un balans al firii. L-am creeat eu. Totul se completeaza,insa voi tindeti sa-l dati peste cap. Va complicati,cautati raspunsuri acolo unde nu sunt intrebari,sunteti rai,va certati,va dusmaniti,va doriti suprematia,o suprematie imaginara. NU EXISTA SUPREMATIE! Nimeni nu e mai bun,nimeni nu e mai vrednic,pentru ca toti sunteti diferiti si toti va completati intre voi!

Eu : Ce simplu e!

El: Daca nu ati mai complica atat lucrurile…simplu ar fi!

Eu: Cum e acolo…Sus?

El: Criza!

Eu: Si la voi?? De ce?

El: De ingeri…

Eu: Oh…

(ofteaza si El usor…ridica ochii spre nori. Ochii ii sticlesc. Isi trece mana prin barba alba si stralucitoare precum zapada,apoi se uita spre mine. Vad in ochii lui inceputul si sfarsitul,pamantul,soarele si marea. E impunator,dar atat de bland si intelegator)

El: Sunteti rai,rai si prosti. Distrugeti natura si dati vina pe Mine, va omorati intre voi si spuneti ca o faceti in numele Meu,va furati unii pe altii si imi cereti ajutorul, va blestemati rostindu-Mi numele ,ca mai apoi sa ma injurati si sa imi batjocoriti numele!

Eu : Stiu si doare!

El : Nu am ce va face…(ofteaza si ridica din sprancene)

Eu: Dar biserica….biserica ce face?

El : Biserica mea e Imparatia Cerurilor,biserica voastra face ce faceti si voi. Biserica voastra scoate preoti pe bani,pune tarif pe credinta si naste ipocriti. Va cam reprezinta…ce sa mai…

Eu: Credeai ca se va ajunge aici?

El: Eu doar v-am creeat, fara sa cer nimic in schimb!

Eu: Un mesaj pe sfarsit de interviu?

El: Iubeste pe aproapele tau mai mult decat pe tine însuti.

Eu: Reusesc sa iti smulg o promisiune ca vom continua acest interviu candva?

El: Da

Eu: Sunt cam stangaci in a-m lua LA REVEDERE…nu reusesc sa gasesc o formula potrivita de adresare.

El: Un simplu “pe curand” ar fi suficient!

Eu: Pe curand!

schitza 14 -Manifest needitat

2010-07-11T17:28:00.000+03:00

Manifest needitat

de Adrian Mangu

ascultare sa imi dati
pentru 5 minute doar
eu mi s mandru fiindca nu s
ipocrit sau cocalar

la multi ani tie narod
care vrednic de noi esti
de din satul cel de munte
pana n bravul bucuresti

te slavim si te iubim
scumpul nostru drag norod
ce ca pestii te ai lasat
prins de al baselui navod

cocalari si pitipoance
guvernanti si alte nutze
va doresc sa va mpaieze
in vitrina cu maimute

toti japcarii de prin lume
i ai adus Doamne la noi
suntem tara nerusinii
suntem groapa de gunoi

ne am sacrificat feciorii
pentru a trai mai bine
unde i traiul mult promis
e mine sau la tine?

ati distrus invatamantu
grasi obezi fanarioti
ati distrus limba romana
natie de idioti

o tu tara mea romana
ei usor te cotropesc
o sa inveti limba magheara
din tinutu secuiesc

......................................................................................
"Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!"

(fragment din Scrisoarea a III-a de Mihai Eminescu )

Astro Boy!

2010-07-10T12:49:00.000+03:00

Schitza 13

2010-07-10T02:59:00.000+03:00

Adio
de Adrian Mangu

Ma regasec prin mine,cel de mult pierdut
Ma vad acum prin tine si stiu ce am avut...
E vechi cantecul nostru si tot ce a fost...a fost,
E doar un cantec trist cu versuri fara rost.

Sunt tot ce nu am vrut, mai mult decat atat!
Sunt fostul dintre fosti cu chipul mohorat.
Hai uita ,scumpa mea, uita ca ne-am iubit!
Sunt doar un vis de vara ce nu s-a implinit!

Cu bine, draga mea!.. eu plec pe drumul meu..
Un drum ce greu se afla, dar l-am dorit mereu,
E trista despartirea si tot trist sunt si eu,
Chiar daca ai gresit ,vei fi in gandul meu.

Adio vis de vara pierdut prin buzunar,
Adio sarutare primita in zadar,
Adio fara draga...naluca-ntre femei,
Adio suflet drag captiv in trupul ei.

MARI VRANCENI - Leopoldina Bălănuţă

2010-06-22T02:30:00.000+03:00

Leopoldina Bălănuţă (n. 10 decembrie 1934, Păuleşti, judeţul Vrancea - d. 15 octombrie 1998) a fost o actriţă româncă.

A absolvit în 1957 Institutul de de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) din Bucureşti, la clasa Mariettei Sadova şi a lui Marcel Anghelescu, şi a debutat la Bucureşti, în regia lui Ion Cojar, jucând-o pe Velea din “Prima întâlnire”, de Tatiana Sîtina. Ultimul ei rol a fost cel din "O batistă în Dunăre", de D.R. Popescu, la Teatrul Naţional, montat de acelaşi regizor. A debutat pe scena Teatrului Mic cu piesa "Prima întâlnire". A avut roluri memorabile în "Vassa Jeleznova" şi "Mama" de Maxim Gorki, "Anna Karenina", de Lev Tolstoi, "Medeea" de Euripide, "Martin Eden" de Jack London, "Noaptea Iguanei" de Tennessee Williams, "Oameni sărmani" de Feodor Dostoievski, "Livada cu vişini" de Anton Pavlovici Cehov, "Doi pe un balansoar" de William Gibson şi, în special, în piesele lui Dumitru Radu Popescu, "Ca frunza dudului în rai" şi "O batistă în Dunăre" (alături de Mariana Mihuţ şi Ileana Stana Ionescu).

A fost distribuită şi în filme, mai ales în roluri cu încărcătură dramatică, "Nunta de piatră" (1972), "Dicolo de pod" (1975), "Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Clipa" (1979), "Bietul Ioanide" (1979), "Năpasta" (1982), etc.

Leopoldina Bălănuţă a avut şi o colaborare de succes cu Televiziunea. "Gaiţele" (1993), "Strigoii" (1992), "Trandafirul şi coroana", "Conu' Leonida faţă cu reacţiunea"(1985), "Moartea unui comis voiajor" (1977), "Idolul şi Ion Anapoda" (1991) sunt doar câteva din piesele în care a apărut la Televiziune.

Deşi a fost considearată o actriţă dramatică, Leopoldina Bălănuţă a avut şi nişte memorabile roluri de comedie. Sceneta TV "Care de dame" de G.H. Brăescu [1], realizată în 1980 (unde actriţa intruchipează 4 personaje) este considerată unul din momentele de referinţă din istoria divertismentului TV românesc.

Leopoldina Bălănuţă a fost una din cele mai importante actriţe care a practicat spectacolul de poezie şi care s-a preocupat intens de acest lucru. Continuatoare a recitativului dramatic creat de şcolile lui Constantin Nottara şi Gheorghe Storin, Leopoldina Bălănuţă a dat un regal de muzică şi poezie, împreună cu Narcisa Suciu, în spectacolul "O întâmplare a fiinţei" din 27 ianuarie 1998, pe versurile poeţilor Ana Blandiana, Ştefan Augustin Doinaş, Magda Isanos, Nicolae Labiş şi Nichita Stănescu. „Eu plec cu viata mea în teatru; teatrul vine cu viaţa lui în viaţa mea. Mă gândeam câtă dreptate a avut sărmanul Tarkovski, care spunea, în ultimele zile ale existenţei lui: «Doamne, am obosit aşteptându-te!» […] totdeauna arta mi-a apărut ca o ştafetă a Dumnezeirii”.

Leopoldina Bălănuţă a fost fată de preot iar în 1977 s-a căsătorit cu binecunoscutul actor Mitică Popescu.

Schitza 12 (in joaca)

2010-06-16T23:38:00.000+03:00

Daca ti as spune ca mi e cald,ai fi de acord cu mine? Ei bine…imi e cald. Caldura loveste in geamul meu prea tare. Transpir ca un porc si incerc sa mai gasesc cate ceva de zis fara sa ma repet. Tu intri pe usa,te asezi pe scaunul de la calculator. Ma privesti. Taci. Intreaba-ma ceva. Spune ce nu e bun si voi schimba. E prea dificil sa imi dai niste raspunsuri clare? Ok…inceputul a fost gresit. Trebuie sa incep cu a fost o data ca niciodata,nu? A…nu? Dar cu ce ar trebui sa incep si ce anume sa scriu? Uau…sa scriu pur si simplu de nebun fara nici un pic de logica. Da…stiu ca totul are logica doar in mintea noastra I stiu ca daca nu ai avea dreptate,pictura abstracta nu ar fi existat. Apropos …ce treaba interesanta cu picture abstracta… cred ca pictorii abstracti se caca pe ei de ras la expozitii. Doamne ce imagine. Zeci de snobi pe langa zeci de panze patate la intamplare fara nici un sens,dar toate au logica pentru ca pictorul a vrut sa spuna ceva. Ce exprimare rahacioasa…pictorul a vrut sa spuna ca…pictorul a vrut sa transmita ca…da chiar asa fara logica…ce sa scriu. Am o pana mare de inspiratie. Adica ma invart prin aceleasi stari si senzatii. In orasul asta ,nimic nou nu apare niciodata. As face o poveste ceva…da despre ce? O poveste de dragoste, o telenovela jegoasa in care prietenul lui cel mai bun afla ca prietenul lui cel mai bun de fapt e sor`sa. Mie chiar mi s-a parut haios. Nu razi. Nu razi niciodata. De ce? Si acum taci ca de fiecare data. Stiu ca am invatat sa ti citesc gandurile din priviri,dar totusi cum suna vocea ta. E superba,nu? Si totusi despre ce sa scriu? Ideea e ca am scris niste treburi frumoase pe blog si vreau sa mai scriu si altele,dar tre sa fie de calitate. Sa scriu ce simt? Pai ce draq mai simt? Simt ca e cald afara. Uite simt ca ma sufoca imaginile pe care le vad zi de zi. As protesta,dar cand am incercat sa fac asta nu am primit nici un raspuns. Lumea cred ca are o placere sa vada oameni suferind sau pur si simplu tristi. Ma joc si cu tristetile,dar totusi cat? Oricat.  unde sa pun ca ai si umor…ce ma mai rad. Esti prea serioasa. Nu stiu ce sa mai cred. Stai de 20 de minute pe scaunul de la calculator,nu spui nimic,nu te misti deloc si tot ce primesc de la tine sunt priviri si grimase. Avem o relatie mai speciala. Cat de speciala? Foarte speciala…evident…de ce nu m-am gandit si eu la asta. Imi place cum te-ai vopsit. Imi place ca zambesti acum. Iti sta bine cand zambesti. Hai sa ti citesc ceva ce am inceput sa scriu zilele trecute. Vrei?

“Nu te-ntrista,caci timpul a sosit,iar aripile ingerului, ingerul le va deschide. Nu te speria,e loc si penru tine sub aripile lui. Nu te bucura,mai e mult timp ,mult timp de strabatut. Ridica-te, caci valsul a-nceput!
Mai e o clipa,doar o clipa a ramas si profetia va fi savarsita. Pe lei zburam,strangand in pumni coama aurie si aripile ingerului ne vor mangaia. O Lumina Alba…”

nu-ti place? E arta abstracta ,iubire! M am plictisit de scris. Trebuie sa iau o pauza. Nu stiu ce sa fac. Scriu poezii. Am cam uitat de ele. Am mai scris,dar nu exagerat de mult. Unde vrei sa pleci? Abia ai venit. Mai stai! Pana trece noaptea macar. Stiu ca trece repede timpul,stiu. Bine ca s-a mai racorit. Tre sa te vezi cu cineva? Vrei doar sa te plimbi? Pai hai sa ne plimbam impreuna ca in vremurile bune. Ok! In 5 minute mergem. Am de salvat ceva,inchid laptopu si mergem. Cum sa ma imbrac? Tricou si pantaloni scurti? E bine? Hai sa mergem!

Hai Romania!!!!

2010-06-10T20:29:00.001+03:00

Hai Romania!!!!

2010-06-10T20:21:00.000+03:00

HAI ROMANIA!!!!

2010-06-10T20:20:00.000+03:00

Nu e cool sa fii cocalar!
Nu e cool sa fii pitzipoanca!
Nu e cool sa fii prost, pentru ca ii lasi pe altii sa gandeasca pentru tine!
Asculta ce muzica vrei ,dar fa-o cu decenta!
Poarta orice haina vrei,dar fa-o cu decenta!
Vorbeste liber,dar nu fii vulgar!
Deschide ochii...e foarte usor!
Razi,pentru ca rasul e muzica sufletului
Joaca-te, pentru ca joaca e secretul tineretii!
Citeste, pentru ca cititul e fantana intelepciunii!
Gandeste,gandirea e izvorul puterii!
Fii calm si vei gasi calea spre feicire!
Fii bun...este cheia succesului
Iubeste...e..ratiunea de a trai!

Hai Romania !!!

Schita 11

2010-06-08T18:31:00.002+03:00

Privesc viata ca pe o piesa ieftina de teatru. E un teatru mizer pe care il interpreteaza zi de zi, mii de ipocriti. Sunt un moralist mizer care minte acoperind cocina in care traieste. Incerc sa ornez cu bomboane rahatul de pe strazi ,crezant, in prostia mea, ca va mirosi mai putin,dar pute al dracu de tare.Is satul pana peste cap de toti omenii plini de bune intentii si de schitele de cacat pe care le scriu. Si,pentru ca fiecare schita tre sa aiba un cuvant cheie,ce cuvant ar fi mai potrivit pentru schita de azi decat minunatul cacat. Ne scaldam in dejectiile unei lumi cretine ,ignorante si fara de capatai, ce isi joaca existent mojica in fata a mii de spectator ori prea plictisiti ori prea entuziasmati de marele porc. Mii si mii de roluri de nimic se perinda prin fata noastra in fiecare clipa si noi aplaudam. Poate ca e singurul lucru vizibil ce mai suntem in stare sa il facem. Cladim din ignoranti si prosti repere morale,aducem cultura la rangul de shaworma si radem fericiti ca a mai trecut o zi in care am reusit sa supravietuim. E frumos sa vezi eternele si fascinantele gunoie rotinduse pe strada in dansul vantului,dar e si mai frumos cand le vezi mergand pe doua picioare. E frumos sa vezi oamenii mirosind care mai de care a parfumuri fine de consum,dar e si mai frumos sa le mirosi sufletu ce pute a hoit. Sunt cel mai pesimist din orasul acesta si multi ma compatimesc. Nu ati vrea sa mi schimbati cetatenia? Atunci sa vedeti optimismul din mine!

E dulce graiul meu romanesc,dar mai dulce ar fi sa nu vad gumoaiele din jurul meu. E dulce tara in care m-am nascut,dar mai dulce ar fi sa vad tari in care se construieste si nu vice versa. E al draq de dulce pelinul ce ni se serveste in fiecare zi pe post si balsam si e al draq de dulce sa fii mintit cu zambetu pe buze. Traim intro tara defecta,iar cauza problemelor ei suntem chiar noi. ROMANIE CE SCUMPA AI FI DACA NU TE AM MAI POPULA NOI, CA TE-AM POPOLUAT DESTUL!

Schita 10

2010-05-29T18:15:00.000+03:00

Era o seara mult prea ciudata...picaturi mari de ploaie bateau in geam cu repeziciune...tot ce se auzea era doar vocea ploii. Priveam mirat printre picaturile de ploaie si incercam sa mi te imaginez venind spre mine. Ceasul se apropia de 23 30 si tu ramaneai doar in imaginatia mea...apoi se facu 12 30 si tot acolo erai. Am incercat sa te sun....degeaba,aveai telefonul inchis...incepusem sa mi fac griji...esti bine,esti singura,esti cu cineva…cu cine esti...inca o ora inca o fila...incepusem deja sa scriu...cuvintele ieseau fara sa ma mai gandesc la ele. Pur si simplu spuneau singure povestea...eram absent...gandul meu tot la tine era...incercam sa te gasesc si in povestea mea...dar nici acolo nu te gaseam...poate ca asa e mai bine...cuvintele curgeau din ce in ce mai tare....si apoi din ce in ce mai greu.Nu stiau ce sa mai spuna...nu mai stiau ce-si doresc...sincer nici eu nu stiam ce mi doresc...poate ca te vroiam pe tine, poate ca-mi era dor de gandul ca e cineva langa mine....poate ca erai mult prea buna la pat...ohh...ce fel gemeai... dar ploaia tot bate...cuvintele mor...ma opresc din scris si ma indrept iar spre geam...e o seara mult prea ciuddata...picaturi mai de ploaie bat in geam cu repeziciune...tot ce aud e doar vocea ploii....incerc din nou sa mi te imaginez venind spre mine.Dar ce sa cauti tu in cladirea asta de tot rahatul...daca nu te dezgusta sobolanii ce misuna pe aici...cu siguranta te vor dezgusta peretii mancati de mucegai si gandaci,iar mirosul....e oribil.Draga mea...si sa nu crezi ca acesti patru pereti intre care stau ar arata mai bine...in nici un caz.Patul nefacut ,care ma invita la somn de fiecare data cand il vad,ma atrage spre o letargie continua, biroul care scartaie din toate incheieturile ,scaunu pline de praf si covorul plin de urmele relatiilor mele pasagere nu cred ca ar fi pe gustul tau...mi e sooomn...vrerau sa doooorm iubito...daca e sa vii , ai grija sa nu ma trezesti...sunt obosit rau de tot.Vezi ca ai ceva de mancare in frigider si apa e pe masa in bucatarie....Te sarut!

Schita 9

2010-05-29T17:45:00.000+03:00

Reclama
de Adrian Mangu

vand vise...
cumparati?
unde sunt triste...
decupati...

cu-n pic de ata alba
va trebui cusut...
eu am avut doar neagra,
iar alba n am avut...

Schita 8 - BLOGOSFERA VRANCEANA

2010-05-24T14:18:00.004+03:00

Imi vad blogul ca pe o casa saracacioasa. O casa facuta din scanduri de lemn uscate de timp si de timpuri,o casa de lemn cu geamuri crapate,care sunt dispuse sa lase pe orcine sa patrunda,dar nimeni nu prea intra. O usa ce urla de durere, o podea ce miroase a umezeala, un pat ce seamana mai mult a aparat de tortura, cu arcuri neuniforme, care prin unele locuri ies prin materialul rarit,scamosat si plin de ate. langa geam ma asteapta masa de scris,ar avea vr-un sens sa o descriu,doar stiti cat de veche e si daca nu stiti...va puteti imagina. Intind mana catre lampa cu gaz. Dau dezlegare luminii sa imi patrunda in camera.Ma razgandesc. O sting repede. Imping foile si creionul cu sila.Imi asez mainile una peste alta,incoronandu-le cu capul. Imi lipesc ochii de stele si astept. Astept ca cineva sa imi deschida usa,sa ma viziteze. Rar vine cate cineva in vizita, iar atunci e sarbatoare pentru mine. Ma bucur asa tare,trebaluiesc pe aici,dau cu matura,scutur asternuturile sa fie frumos. Ma entuziasmez foarte repede. Si ma bucur,sa stiti ca ma bucur tare de tot. Ma rusinez cu ceea ce am. Stiu ca o casa luxoasa e mult mai usor de vizitat. E mare si plina de lucruri pe care le vezi doar in prezentarile cu staif. Casa mea e micuta,dar toate sunt la indemana. Nu are multe lucruri,dar are tot ce iti trebuie. Un pat, o masa, o lampa cu gaz si un suflet ce locuieste aici. Ma simteam singur...dar ieri...am descoperit un oras frumos. E de jur imprejurul casei mele. Un oras care m-a acceptat. Ieri am aflat cum se numeste. Se numeste...Blogosfera Vranceana. E un oras fara primar,dar toti cetatenii lui se gandesc la tot felul de poiecte...ce frumos.Cat e ziua de lunga se ocupa de casutele lor. Sa fie curate,sa fie frumoase,sa fie ingrijite si cel mai important sunt mandri ca toti care le calca pragul afla si invata cate ceva. Ce oameni frumosi,ce oameni gospodari si ce oras frumos cladesc. Imi sunt dragi si poate ca semanam...DE ASTAZI O SA II AJUT SI EU !

Schitza numarul 7

2010-05-21T00:26:00.003+03:00

Incep sa imi pierd speranta. Ma uit pe tot ce am mai scris si se pare ca lupta pe care o duc…o duc cu mine.Inca incerc sa ma conving ca inca se mai poate. Incepe sa imi fie frica de cuvantul “inca”. Suna a amenintare,suna a ultimatum. Imi e frica de ce va urma. Cu mainile imi acopar capul. Incerc sa-l feresc de o explozie iminenta. O explozie ce va distruge tot ce am incercat sa cladim. Avem nevoie de ceva. Dar de ce avem nevoie? Imi fac loc cu ajutorul coatelor printe oameni,printe hoituri,printe caini si printe masini. Fug ! Fug din ce in ce mai tare! In mintea mea se produce acel filmulet care imi scalda inima in adrenalina. Vad Nirvana cu ochii inchisi. Vad imaginea acelei pajisti perfecte,vad izvorul,vad cerul senin si ce ma sperie cel mai tare e ca imi vad zambetul de pe buze si linistea din suflet. Masini se rostogolesc prin fata mea. Inca mai cred ca exista acea replica perfecta,acea fapta perfecta ce pot schimba destinul tuturor. Cainii latra din ce in ce mai tare. Cu degetele pe care le mai am libere incerc sa imi astup urechile. Sa ma muste cat vor ei,dar sa nu mai aud cum latra. E un sunet sfasietor care doare mult mai mult decat coltii javrelor infipti in picioarele tremurande. Inca mai sper…atat timp cat am filmuletul in minte…inca mai sper. Inca mai zic “inca”. As vrea sa se termine toate astea. As vrea sa ajungem la un deznodamant. Nu intelegeti? Punctual culminant dureaza de prea mult timp. De ce pentru a ajunge la alb trebuie sa treci prin negru? Si daca treci prin negru, iti garanteaza cineva ca ajungi la alb ? Nu intelegeti! Nici eu nu mai inteleg. Tot ce stiu e ca trebuie sa fug. Inca mai trebuie sa fug. Iar “inca”….obsesie fugi!!! Cand eram mic imi placea sa ma joc de-a “ce ar fi daca”. Niciodata nu am avut scenariul asta in cap. Realitatea se transforma in cel mai urat cosmar pe care l-am avut vreodata. Corabia inimii mele se izbeste prea puternic de malul lumii in care traim. Mi-ar fi placut sa pot naviga pur si simplu paralel. M-am impiedicat de un hoit si am cazut. Genunchii se sparg in mii si mii de bucati,iar cainii musca din mine, nu-mi clintesc mainile de la urechi. Nu vreau sa mai aud nimic.Muscati-ma,dar muscati-ma in liniste. Oamenii trec nepasatori…fug in legea lor. Nu mai are rost sa se sacrifice. Oricum nu se mai sacrifica nimeni pentru nimeni. Sunt prea obsedati de ceea ce au. Prea putin ii intereseaza ceea ce sunt. Era o vreme in care credeam in ei. Acum cred doar in cainii care ma musca. Umbla in haita mereu,impart prada si nu au secrete unii fata de ceilalti,nu se ascund. S-au plictisit sa ma tot muste. Reusesc sa ma ridic. Cad . Genunchii imi sunt sparti. Ma doare pamantu , ma doare viteza voastra cu care treceti pe langa mine. Ma doare nepasarea voastra. Ma dor ochii vostrii robotizati. Ma dor sufletele voastre ce va cauta si nu va gasesc. Era o vreme in care iubeam oamenii. Era o vreme in care nu ii stiam. Era o vreme…cum pot sa continui lupta cu mine, atunci cand nu am argument? Cum pot sa ma conving ca lumea asta mai merita, cand nu imi demonstreaza cu nimic ca ar merita. Cersesc suflete frumoase,cersesc ochi blanzi,cersesc modele de viata…cu disperare! Daca le-as gasi,restul ar veni de la sine...INCA mai sper...

Schita numarul 6

2010-05-10T23:37:00.000+03:00

In fiecare zi invatam cate ceva. Invatam doar daca stim sa tinem ochii bine deschisi. Invatam ca prietenii iti sunt prieteni atat timp cat le poti oferi cate ceva. Invatam ca nu exista dragoste neconditionata. Invatam ca nu toti care orbiteaza in jurul nostru ne vor binele. Invatam ca de multe ori cand facem afirmatii ca astea ne mai si inselam.Dar ieri am invatat ceva muuult mai important decat toate astea. Am invatat ce inseamna deminitatea si ca modelele de viata sunt mult mai aproape de noi decat sticla de televizor si hartia de ziar. E o intamplare banala,dar uite ca inca o data se dovedeste ca lucrurile banale ne influienteaza viata si modul de a gandi. Eram pe o terasa ,sorbind cu pofta din sucul rece si batand cu sete zarurile si pulurile intr-un meci de table. Asta conteaza cel mai putin. Ceea ce conteaza e faptul ca pe terasa a aparut o batrana ce se vedea ca duce in spate toate necazurile vietii si erau …cred ca…destul de multe. Tremura saraca din toate incheieturile, avea chipul tuturor bunicelor,iar in mana tinea un manunchi de lalele. Am aflat atunci ca batrana nu cersea, ci vindea flori,ca sa se poata intretine. Mi a spus ca da 5 lalele cu 2 lei. I-am dat 2 lei si i-am zis sa imi dea doar o floare cu gandul ca asa ii vor ramane mai multe fire spre vanzare. Raspunsul ei a fost socant: de ce sa iti dau doar una cu 2 lei cand eu vand 5 cu 2 lei?Nu am putut sa ma inteleg cu ea si pana la urma mi a lasat 5 lalele. Pentru multi, cu siguranta ,este doar o intamplare nesemnificativa pe care nu ar da nici macar 2 bani(da pai 2 lei) dar pentru mine a fost o experienta destul de importanta. Am inteles ca oricati bani ai avea, tot nu ti poti permite sa iti cumperi un suflet frumos si ca exista multi oameni saraci dar mult mai bogati decat bogatii. Am inteles ca cea mai frumoasa virtute umana e deminitatea. Am inteles ca inca mai exista oameni frumosi,am inteles ca oamenii frumosi primesc raspuns ignoranta marii majoritati, plus ca am simtit fel si fel de trairi intr o singura clipa. Neputinta… pentru ca nu am putut sa o ajut mai mult. Durere …pentru ca la varsta ei nu trebuia sa mai aiba aceste griji si necazuri. Ura…pentru aceia care trec pe langa ea si o ignora. O ura si mai mare pentru cei care gandesc prost pentru milioanele de oameni care sunt in situatia ei si speranta pentru ca mi am dat seama ca inca mai suntem cativa oameni cu adevarat oameni si chiar daca nu o sa supravietum sunt sigur ca vom sti sa murim frumos. Cam atat. Maine mai caut alte modele de viata...

Schita din viata lui !

2010-05-05T12:27:00.002+03:00

Si...Credeti ca il stiti pe Eminescu? Astept ideile voarte despre poet! Pana atunci...vizionare placuta!

Eminescu - partea 1

2010-05-05T12:26:00.001+03:00

Vezi mai multe video din Divertisment

Eminescu - partea 2

2010-05-05T12:25:00.001+03:00

Vezi mai multe video din Divertisment

Eminescu - partea 3

2010-05-05T12:22:00.002+03:00

Vezi mai multe video din Divertisment

Javre fara stapan

2010-05-02T03:14:00.003+03:00

Scarbit de ce imi aud urechile in legatura cu animalele fara sa stapan(caini comunitari)public acest mic manifest incropit intr-o zi de 1 mai muncitoresc.

Javre fara stapan

de Adrian Mangu

Nu ne musca si ne-omoara
Cainii nostri vagabonzi,
Cat ne fura si doboara
Politicieni norozi

Imping patria spre stele
Prin mocirla vietii nostre.
Vedeti raza de la ele
Din bmwurile voasre!

Senatori si deputati
Nespalati ,libidinosi,
carismatici si versati,
Demagogi si mincinosi,

Ne conduc spre disperare,
Ne subjuga nencetat.
Bestiile carnivoare
Ce fac banii din pacat!

Ne indoctrineaza n masa,
Suntem multi dar suntem prosti.
Cu-n televizor in casa
Stam si plangem dupa fosti.

Ne arunca in sictir
Cate un mic si o bere chioara,
Si ca prostii platim bir
Gazilor ce ne omoara!

O,ce trist o duc cateii,
Cei lasati fara stapan!
Ne prostesc pe noi, miseii,
Cu o bula de sapun!

Sa-i scapam de suferinta
Sunt si rai ne si mai musca...
Ne supun la umilinta!
Sunt prea multi sa-i bagi in cusca...

Omorati,deci,orice caine,
Ce pe strada intalniti
Ca mai mult rau el va face...
Decat marii parveniti !!!

o daaa...

2010-05-01T06:40:00.001+03:00

schita numarul 5

2010-05-01T06:07:00.002+03:00

In sfarsit am reusit sa ajung acasa. Seara asta a durat pana dimineata. A fost frumos si mi am confirmat inca o data ca au cam disparut valorile. Pe la 3 din dimineata am ajuns la un night. Stiam ca nu voi gasi nimic interesant pe acolo,dar am mers cu valul. Mi am luat o cola si am asteptat sa se intample ceva. Asteptam un ceva frumos care sa imbine intr-un mod elegant vulgarul cu muzica si dansul. Langa bara a aparut o dansatoare plina de ea si nu intr-un mod voluptos. Dansa pe ritumuri de house , ce faceau sa tremure plamanii in mine.Era imbracata vulgar si doar vulgar. Vulgar se pare ca este cuvantul ce caracterizeaza scurta trecere prin night.Stiam ca trebuie sa se imbrace sexy,stiam ca bara de pe scena nu se afla cu scopul de a te tine de ea ca intr un autobuz mic si inghesuit,iar dansul ar fi trebuit sa implice mai mult decat indoitul genunchilor si miscatul ostentativ din fund si din sani. Bonusul dansului a fost burta ce curgea lasciv peste o curea stridenta plina de paiete. Streep-teese-ul stiam ca implica anumite miscari pe lungul barei si ca dansatoarea trebuie sa te atraga in jocul el fara sa iti dai seama si fara sa mai ai scapare. Nu stiu de ce ,dar am simtit doar repulsie si dezamagire. Hainele au stat pe ea de la inceputul dansului pana la sfarsit. Haine urate. In picioare avea doua cricuri,continua cu o pereche de pantaloni negri, mulati si plictisiti de prea multe dansuri,urcam spre o curea de paiete galbene ca hepatita,o bluza ce presupun ca era o combinatie intre lenjeria sexy si mileurile de macramé de pe televizorul de la tara,iar chipu-i emana numai oboseala si plictiseala. Am spus ca pot astepta linistit pana cei cu care eram se vor satura de sticla de vin rosu pe care o avem pe masa si vom pleca linistiti. Am crezut ca am vazut tot si ca mai mult nu se poate. Dar dupa basul puternic a venit un moment de respiro,ca mai apoi sa apara niste acorduri stinghere de chitara,o proba de clape,un doi-zece strident si sfanta manea. O voce stransa de barbatie interpreta intr-un stil de bocitoare un lamentabil cantecel despre durere dusmani si jmekerie,numai bun pentru un astfel de local. Trist ! Intrasem acolo si in minte aveam un concept despre streep-teese,dar care la noi nu prea se aplica. Credeam ca in acea incapere se afla oaza aceea de liniste. Locul in care orasul il lasi la usa,gandurile ti le lasi la usa,iar rutina tot la usa ti o lasi. Speram sa fie locul in care te relaxezi pe o muzica data atat de incet incat sa poti auzi piciorul dansatoarei cum aluneca pe bara,sa fie o muzica linistita lenta care sa te legene usor,iar dansatoarea sa fie idealul feminin pe care sa ti-l doresti si sa stii ca doar in aceasta reverie il poti gasi si care la sfarsitul dansului va disparea,luand cu ea mirajul in care incerci sa te strecori. Pacat! Aici am gasit doar opusul. Am gasit doar expresia pura a existentei minimaliste si a decadentei in care ne scaldam si care ne trage la fund ca un vartej de pe mijlocul Putnei. Maine incercam la altul…doar e 1 mai muncitoresc.

VAMA VECHE - FERICIRE

2010-04-30T02:27:00.001+03:00

schita numarul 4

2010-04-30T02:21:00.000+03:00

Traim intr-un oras frumos. Un oras incarcat de amintiri si istorie. La fiecare pas intalnesti trecutul, dar din ce in ce mai des iti este frica sa te gandesti la viitor. Traim intr un oras ce se zbate intre trecut , prezentul grotesc si viitor. Poate un viitor frumos exact asa cum mi l doresc. Stiu ca sunt egoist cand spun asta, dar e blogul meu si e lumea mea. Octavian Paler spunea ca Romania lui inseamna “am avut si eu o mama si un tata” . Uite un prim lucru pentru care Focsaniul e un oras frumos. Ne-a daruit parintii. Oameni cu frica de Dumnezeu, care au investit in noi poate ca prea mult. Au dorit sa avem tot ce nu au putut avea si sa fim tot ce nu au putut ei fi ,iar toate aceste lucruri ni le-au daruit,fara sa astepte nimic la schimb. Iar noi,noi am crezut ca pur si simplu sunt ale noastre,ca ni se cuvin,fara sa stim ca ei traiesera o vreme in care nu aveai nimic, nici macar dreptul la cuvant si trebuia sa ti cantaresti fiecare idee inainte sa o expui.
Focsaniul e un oras frumos,pacat ca e condus gresit si ca noi ne am pierdut iubirea de oameni. Focsaniul a daruit ce nu multe orase au reusit sa daruiasca oamenilor lor. Speranta,iubirea frateasca si unirea. Lucruri enorm de mari,ca si noi, tot in Focsani s-au nascut. Imi pare rau ca nu mai suntem constienti de lucrurile frumoase ce ni le ofera capitala asta de judet. Orasul asta trebuie sa sufere toata rautatea,prostia si superficialitatea oamenilor ce traiesc in el. Nu inteleg cum un oras poate sa fie de rahat. Oamenii din el poate ca da,dar el….cum? cum pot fi niste flori,iarba, cerul de deasupra si betoanele de vina ca noi suntem goi si rai? Am uitat sa zambim,am uitat sa “crestem mari” ,am uitat ca nu trebuie sa fim oameni de success, ci oameni de valoare , am uitat sa ne zambim pur si simplu,am uitat ca ne curge acelasi sange prin vene,am uitat ca suntem prea singuri pentru a ne dusmani,am uitat ca soarele nu rasare pentru noi in fiecare dimineatza si ca nu ni se cuvine nimic din ce ne inconjoara. Am uitat sa iubim fara sa cerem nimic la schimb,am uitat cum e sa avem incredere in oameni,am uitat sa citim,am uitat sa ascultam cu adevarat si nu sa auzim,am uitat sa simtim,adica am uitat sa fim oameni. Uratul exista din cauza noastra ,iar orasul nu are nici o vina. Trebuie sa reinvatam sa fim responsabili si sa fim frumosi si pe interior,chir daca nu se vor gasi niciodata suflete nike,d&g sau eu stiu ce alte firme,la fel cum nu vor exista nici firme de cosmetica a sufletului…de fapt ar fi una si se numeste Biserica. Stiu ca sunt multe personae varstnice si ursuze pe acolo care uneori sunt rautacioase,dar sa nu uitati ca mergem acolo sa ne vedem cu Dumnezeu si poate ca rolul batranilor e sa ne puna credinta la incercare sa vada cat de mult ne dorim sa ne intalnim cu Cel de Sus.Va trebui sa avem singuri grija de suflete, sa le oferim hrana spiritual,iubire si mangaiere. Nu sunt cuvinte mari,ci cuvinte rar folosite. Si nu uitati ca niciodata numele nu va reusi sa dea consistenta, ci consistenta va cladi un nume puternic. Ia uite cat e ceasul , e doua din dimineata ,afara e o liniste frumoasa,luna lumineaza tot cerul,iar pe mine ma asteapta un somn linistit. Aveti grija de voi si de sufletele voastre. Pe curand!

SCRISOARE catre TINERI !

2010-04-29T20:56:00.000+03:00

omul cu sobolani - oda

2010-04-27T10:33:00.000+03:00

schita numarul 3

2010-04-27T10:29:00.000+03:00

Traim intrun oras destul de trist,iar cand spun “destul”sunt indulgent. In genere orasele au devenit triste, mai ales cele de provincie. Pana la o anumita varsta era bine si aici. Traiam in castelul meu de nisip,soarele stralucea pentru mine in fiecare dimineata,iar oamenii imi erau tovarasi de joaca. Timpul se pare ca a cam trecut. Am lasat masinutele de tabla deoparte,am renuntat si la colectia de surprize turbo, caietele nu mai reprezinta mai nimic pentru mine,nici macar munitie de cornete,iar jocurile gen “prinselea”,”de-a fata ascunselea” ,”tara tara vrem ostasi”,”patratel(meserii)” si multe multe altele nu-si mai au locul,chiar daca de foarte multe ori ne gandim cu nostalgie la ele…ne trece foarte repede si ne reintoarcem la lucrurile triste asa cum ma voi intoarce si eu la cuvantul care predomina aceasta schita…”tristetea”. Spuneam ca traim intr-un oras trist. Un oras in care batranii sunt foarte batrani,iar tinerii la fel de batrani ca batranii. E trist pentru ca suntem goi,e trist pentru ca ne ascundem in spatele hainelor de firma si ca tot ce se preteaza pe la televizor si prin emisiunile pitipoancelor e suficient pentru noi. E trist sa fii o forma frumoasa,dar seaca pe interior. E trist sa vezi ca putinii oameni care au ceva de spus pleaca spre orasele mari ,spre disperarea mea. E trist sa porti conversatii banale ca si cum ar reprezenta foarte mult pentru tine si sa faci sacrificiul de a vorbi lucruri depre vreme si despre lume si despre masini doar pentru a scapa de plictiseala. E din ce in ce mai greu sa nu incepi o conversatie cu vorbele “ce faci frate…?plictiseala…” oamenii sunt disperati sa scape de trista plictiseala dar nu fac nimic. Fiecare asteapta de la celalat si astfel devine un cerc vicios. Ma vad ca facand parte din clovnii imparatului. Fiecare e si clovn e si imparat e si disperat in acelasi timp. Luam banalitati frumoase si le aruncam la cos,ca mai apoi sa ne imbatam ca disperatii,sa ne spargem creierii cu ierbri halucinogene si sa tocim rotile masinilor imbracand bulevardele in cauciuc incins,dar ce sa vezi…plictiseala e tot acolo. Suntem idioti! Incercam sa umplem tot ce e in afara noastra uitand ca tot ce ar fi trebuit sa umplem este locul gol ramas pe dinauntrul nostrum si fara sa ne dam seama ne transformam intr o bula de aer intr un lichid vascos si se produce acel efect frumos din sticla. Ca sa vezi, bula se ridica pana la gatul sticlei ramanand singura si izolata(umpleti voi sticla cu ce lichid vascos doriti…eu nu am avut preferinte sa nu spuneti ca sunt scarbos). E destul de ciudat sa incerci sa le explici oamenilor astfel de lucruri fara ca ei sa rada bolnav sau sa spuna ca inca nu au baut suficient pentru astfel de conversatii sau sa se uite tampi si sa spuna ca nu au nevoie sa citeasca sau sa auda prostii de astea ,dar in secunda doi sa se scufunde in plictiseala morbid care ii inconjoara. In Focsani e un mod foarte placut de a scapa de plictiseala…e ca un orar. De luni pana joi poti sa mergi in bar pana la ora 22 00 sau sa dai ture cu masina pana la Moawll(sa nu fac reclama =)) ) ,iar weekendurile…aici e mai dificil ca sunt mai multe optiuni: pentru fitze in extrem, pentru cocalari si pitipoance in Dario si pentru betivi in times,oricum nelipsind tura cu masina dintre aceste locatii,tura pe care o faci intre moawlllll (e vorba de pronuntie…de aia stric literele in halul asta)si ,evident,restul focsaniului . E un oras simplu,mult prea simplu format din oameni simpli…mult prea simpli si nu ma refer la virtutea simplitatii ci la goliciunea ei. Se aplica o gandire foarte liniara in Focsani ,nu sunt premise idei noi sau floricele(ca la muzica) in gandire. Vorbesti putin,spui lucruri banale,nu aplanezi conflicte ca nu vede nimeni nimic bun in asta plus ca e posibil sa cazi naspa,nu ai pareri,vorbesti despr bani ,femie,masini si comentezi despre lumea care merge pe strada. Trotuarul in astfel de momente se transforma intr-un podium grandios de defilare. Modelele au varste cuprinse intre 1 si 80,90 ani, Iar paparazzi sunt cocalarii care se trag in poze pentru haicinci.Nu sunt ipocrit am si eu una bucata hi5 dar pozele nu mi le fac una dupa alta pe scaun la calculator pe capota masinii,langa soba de teracota si nici pe strada singur si cu telefonul mobil. Fetele sunt deosebite. Tencuiala pe fatza de doua degete, tocurile cat cheia de roti si paietele…scumpele si desavarsitele paiete peste tot pe hainele de firma. Fetele in Focsani sunt deosebite asa cum spuneam si mai sus si de o gama foarte variata:fitze,pitzi,proaste,curve,devieri comportamentale si fete normale si linistite insa prea putine. Cand gasesti cate o fata normal zici ca ti a pus Dumnezeu mana in cap.Capitolul copii…evident veti spune ca inca mai exista copii,iar cat vor exista copii inca vor fi sperante. Pe de o parte aveti dreptate,dar copiii…copiii dragalasi au avansat destul de mult. Copilaria si o petrec pe taramurile lui winows imparat,iar de baseme si jocuri in aer liber au auzit doar pe google. Adolescentza la ei e superba pentru ca ei nu mai ies pe jos cu prietenii in parc sau la cofetarie ci ies cu q7,s8 si alte serii si aemgheuri ale parintilor,ei fiind plozi de bani gata…cum unde?? “Pana la moawll si inapoi”,apoi prin baruri, discoteici si bodegi . Daca nu as fi scris toate aceste lucruri marunte ,prost aranjate in pagina cu talentul meu antiscriitoricesc desavarsit nu as fi realizat cat de grotesc pare acest oras. Ar mai fi multe de spus despre el…evident are si pati bune,dar ce rost are sa amestecam frumosul cu lucrurile murdare. Calitatile lui si lucrurile frumoase le vom aseza randuri-randuri in viitoarea schita. Acestea fiind spuse va doresc zile frumoase fara numar,id uri de mess si vizualizari de haifaiv.

aerosmith - cryin`

2010-04-20T13:32:00.001+03:00

schita numarul 2

2010-04-20T13:13:00.000+03:00

Se aude la radio o piesa foarte misto. Ma vad mergand intr o decapotabila veche,ruginita pe un drum ruginit ,iar peiasajul,evident,la fel de ruginit. Masina sa fie rosie,canapelele imbaxite de praf iar in dreapta un prieten cu o sticla de tarie ascunsa de o punga de hartie. Si mergem si mergem si mergem fara directie spre nicaieri. Nu ne trece nimic prin minte. Avem un zambet de satisfactie si avem si doua fete in spate care se tot agita ca o sticla de cola…de fapt ca doua sticle de cola…de ce de cola?Pentru ca sunt brunete. Frumoasa melodie,frumos decor,frumoasa durere in cur de tot ce e in jurul nostru. Doar cer albastru,doar soare puternic,doar praf pe drum,doar o decapotabila americana,doar doua fete brunete,doar eu si un prieten,doar mirosul de libertate. Ce frumos…aerosmith …

2010-04-19T15:52:00.000+03:00

Am senzatia tot mai mereu ca ma aflu de fiecare data in locul gresit. Uneori am impresia ca e vorba de karma,destin sau Dumnezeu, dar nu stiu ce sa zic. Ma consider un norocos lovit de ghinion. Nu stiu cum de unii ma considera norocos,dar mie nimic nu-mi pica asa cum ar trebui si ma simt ca intr-un labirint din care nu prea pot iesi. E un sentiment frustrant de care nu pot scapa indiferent de ce as face. Nu stiu… sunt genul de persoana care nu are timp sa-si faca problem pentru ca ele vin de la sine. Probabil ca toata lumea trece prin aceleasi lucruri,dar eu poate ca le resimt altfel. De mult timp vroiam sa pun ideile astea unele dupa altele,randuri-randuri,dar ma blocam in versuri…versurile…o alta discutie… bag de seama ca mana a inceput sa scrie fara sa bag de seama...ce frumos...

schitza numarul unu

2010-04-06T17:02:00.000+03:00

Obisnuiam sa ma mint spunandu-mi ca dincolo de acele blocuri gri,inalte si coplesitoare se afla marea. Gandul asta reprezenta pentru mine linistea , siguranta...iar marea reprezenta granita dintre om si Dumnezeu. Plaja era locul in care sufletul se curata de toate noxele,mizeriile si scuipaturile lumii ce ma inconjura. In autobuz ma prefaceam ca fac un tur al statiunii,nu stiu ce nume i-as fi putut da,oricum era cea mai urata statiune din lume,dar ma consola gandul ca marea ar fi pe partea cealalta a blocurilor. Trebuie sa recunosc,oamenii erau destul de tristi,chiar daca erau turistii unei statiuni… unei statiuni urate. Pacat ca mergeam paralel cu marea. Ce dor imi e de mare; imi e dor de vocea ei,imi e dor de mirosul ei,imi e dor de imbratisarea ei. Oricum…trebuie sa ma trezesc din visare…la prima cobor.

2009-08-01T13:20:00.000+03:00